Sunt un paradox. Acum fac liste cu taskuri si responsabilitati, particip la intalniri de tot soiul sau imi pierd privirile prin randuri cu cifre si termene nebune, iar peste un minut imi indrept privirea spre jucariile din jur. Si ma pierd cu ele. Deseori ma prostesc cand vorbesc, fac pe copilul, stalcesc cuvinte si ma rasfat in fata colegilor de parca ei ar fi obligati sa imi asculte ineptiile de gradinita. Ma gandesc asa: daca pe mine ma amuza oamenii de genul asta, poate nu ii deranjez foarte tare pe cei din jur. I don’t know. Nu mi-a zis nimeni nimic, ma fac si eu ca ploua.
Si mai cred ca – indiferent cat de pueril pare - daca nu as inventa prieteni imaginari gen Double Trouble, Miniland sau Crabbi (despre asta am o intreaga poveste... altadata) probabil ca viata ar fi mai trista.
Dar nu pot sa ma intreb retoric... oare ce mi se intampla??!! Thing is ca ma prezint in aceasta stare si nu stiu de unde a venit. Imi place, dar nu m-am vazut de multe ori in asa in ultimii ani. O fi vreun simptom ascuns, de care nu ma prind inca, un simptom pentru cei 31 de ani care vin soon. Sau oare am uitat ca as putea fi si asa, mai des? Vorba ceea... copilaria s-a cam dus demult. Poate am ravnit prea mult dupa rasfat si acum, la varsta cu prefix de 3 m-am decis sa mi-l ofer singura, no matter what? Si nu oricum: in stadiu avansat, cu vizibilitate si expunere maxima? Cu riscuri chiar... Cine stie ce mai cred unii si altii...
Una peste alta, ma incanta sa ma joc. Cu mine. Sunt experta. Ma cam mint uneori, ca vorba ceea, de multe ori tara arde si baba se piaptana. Dar m-am saturat de seriozitate, tristete, stres, oboseala. Alea se instaleaza de obicei seara, pe joi asa... Dimineata, de la prima geana de lumina, eu cu hargalicul de personaje necuvantatoare si cu gradinita dupa mine. (Astazi, dupa ce am parcat masina, am coborat foarte grijulie cu Double si Trouble sub privirile socate ale unui gardian. Ramasese tamp si se uita la mine.. poseta, geanta de laptop si... Double Trouble team. Jiiiiiz!
Nu stiu cat e de grav, nu imi dau seama. DAR, si acum vine vestea buna: poate fi contagios (cu diverse nivele de manisfestare, desigur)! Aseara, stand noi fetele din departament la taclale... ne-am vorbit sa venim toate imbracate in verde. Sau cu ceva verde. Ei bine, green day for marketing today. Nice, huh? Maine mai nascocim noi ceva. Ce bine ca nu ma simt foarte izolata in ratacirea asta venita de niciunde :o)!
PS: Este penurie de oja verde pe piata. Apel disperat! Oja verde... Please aprindeti girofarurile daca puteti :o)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 Comenteaza:
:o)))
mersi mult, nu ma asteptam!
fetele tacutele de obicei actioneaza.
o sa vedem
la un moment dat ii dam de cap!
Trimiteți un comentariu