Straini in noapte

Nu am mai ras demult ca aseara, la Opera Nationala, la piesa 'Straini in noapte'. Am ras cu lacrimi. Am ras si am plans. De-adevaratelea. Am ras cu Florin Piersic (senior), Emilia Popescu si Radu Beligan – de data aceasta prezent cu noi din scaunul regizorului. Distributie minima – nume rasunatoare!

M-am dus la piesa aceasta pentru ca nu l-am vazut niciodata pe Florin Piersic pe scena, live, niciodata. De 20 ani nu a mai jucat pe scena. Il stiam si eu, ca toata lumea, de la televizorul de fiecare zi, cu verbalitatea lui excesiva, cu gesticularile sale afectate, cu emotiile si lacrimile izvorate din cele mai neasteptate trairi... cu fularul aruncat imprejurul gatului, cu Florinel, cu nevestele lui, cu povestea parintilor... Stiam de toate acestea, oricum avea neconditionat un loc in inima mea pentru ca m-am nascut in aceeasi zi cu el. Dar am vrut sa vad Actorul pe cea mai potrivita treapta - scena. Si ma bucur ca am avut aceasta experienta, unica, formidabila, pentru ca ea completeaza imaginea unui personaj realmente special.

Alaturi de el, Emilia Popescu, pentru care iar am o admiratie speciala de cand ma stiu. Mi-a placut dintotdeauna tonusul ei, bucuria launtrica, optimismul, modul de a pune problema, stilul, naturaletea...piciorul cu glezna fina si, ei bine da, ochelarii :o)). O femeie ce imi transmite energie si ma incarca pozitiv, de oriunde as urmari-o – la teatru sau de pe fotoliu, la televizor.

Despre piesa... primele lucruri care imi vin in minte sunt: replici destepte, pline de umor, situatie de viata – barbat, femeie – tentativa de amor interzis. Pierre, un francez trecut de 60 ani, locuieste in Paris, are un baietel si este casatorit de 20 ani. Momentul pus in scena il surprinde singur acasa, dornic de o aventura si fata in fata cu o tanara frumoasa, inteligenta, atractiva – Juliette – pe care o intalneste intr-un bar si care ii accepta invitatia de a merge la el acasa, pentru un pahar de... aventura. Seara pe care o petrec impreuna - intr-un dialog cu replici extrem de inspirate, stralucite – ii aduce in fata unor surprinzatoare rasturnari de situatie care conduc spre reactii socante, dar realiste...

In aceste inlantuiri de momente, am descoperit aseara ipostazele barbatului cuceritor, cu strategie, cel cu moralitate indoielnica, mincinos, dar si cu nevoi pur umane, barbatul increzator, emotionat, speriat, rusinat, iubitor. Sot, amant, tata... o viziune agreabil transpusa in aceasta comedie exceptionala. Si, peste toate, femeia – rolul ei de demascator al acestor ipostaze, vinovata primordiala a reactiilor lui, cea care le genereaza, le manuieste si le indreapta catre un scop precis – aflarea adevarului.

Va recomand din toata inima mea.. de femeie. Este un spectacol in care fiecare clipa este castigata cu insighturi despre psihologia barbatului, rolul femeii, incredibilele ratiuni din spatele relatiilor intamplatoare sau... mai putin intamplatoare.

Puteti rezerva bilete aici!