Habar nu am avut ca maine e Sf. Valentin. Am uitat. Asta spune multe despre cat de mult ma atinge aceasta zi. O fi din cauza ca nu am nici o amintire memorabila legata de 14 februarie?! Nada. Nihil. Zero. Total blanc. Poate doar niste vagi si nereusite tentative de resuscitare a lui 'Mr. Valentine' de prin liceu. Asta tin minte, ca ne topeam (de obicei in grup) dupa cate un tip si ca sa ii luam pulsul inventam cutia cu inimioare. Ia sa vad... imi scrie mie, nu imi scrie mie. Fireste, 9 cazuri din 10 Mr. Love nu scria nici uneia dintre noi, asa ca 14 februarie fugea din sfera noastra de interes si conversatie cu viteza luminii. Ma gandesc: daca mi-ar fi scris vreunul la cutie poate mi-as fi amintit, nu?! As fi trait cumva altfel ziua asta. Intre noi fie vorba - acum, singurica fiind, probabil ca m-as fi consumat inutil: eu nu am un Valentin... eu de ce nu am un Valentiiiin ... ihi ihi ihi. Ei ashi! Uite ca de asta am scapat!
What I do remember though: eram redactor, scriam variate si nebanuite (aveam norma din pacate) si m-am poticnit de subiect, trebuia sa concep un articol si sa ii dau drumul pe poteca, spre cititori. Trebuie sa recunosc ca nu am fost in stare sa scot ceva inteligibil. Rezultatul a fost un semi-esec, scriam in disconfort, habar nu aveam daca sunt pro Valentin sau pro Dragobete, mi se pareau oricum niste inventii artificiale (ambele!!) in viata mea, ma enerva dezbaterea publica, ca toate lumea zvarlea cu rosii si oua in americani, cum sarbatoarea romaneasca se nascuse brusc si devenise peste noapte mandrie nationala printre septuagenari, ca tinerii tot cu Mr. Valentine cochetau de mama focului. Oh! Oh!
Si astazi impartasesc aceeasi nedumerire. Maine e Sf. Valentin. Se presupune ca trebuie sa fac ceva in mod special? Sa ii scriu? Sa ii spun ca il iubesc? Sa ii cumpar un cadou? Ma scuzati... poimaine se poate? Sambata? Martea viitoare? ORICAND am chef sa iubesc si sa impartasesc asta: se poate?
Dau din una in alte doua:
1. Pentru mine duminica e cea mai buna zi de iubit. Am ramas cu fixatia asta: Sunday is the loving day. Intr-o vreme aveam reminder pe telefon, un reminder cu recurenta saptamanala, fireste: Today is love day! Asta in caz ca cine stie cu ce ne luam si uitam de dragoste. In orice forma vreti sa o definiti. Un semn de dragoste duminica, pentru mine, e mai important decat orice Valentin, de orice natie ar fi el, cu orice simboluri ar veni si oriunde o vrea sa ajunga.
2. Tot apropos de date, ma inscriu in lista majoritatii femeilor cu fixatii 'calendaristice', spre disperarea barbatilor, fireste. Retin, notez, pun remindere: cand ne-am intalnit first time evar, cand mi-a zis ca ma iubeste, cand i-am cunoscut parintii, cand am decis ca ne mutam impreuna, cand ne-am mutat impreuna, cand i-am facut ardei umpluti pentru prima oara, cand ne-am luat catel, cand i-am facut prima baita (catzelului!) :o), cand mi-a oferit primul cadou, ce cadouri i-am facut la zile speciale (ca cele de mai sus), ce film am vazut impreuna la cinema si cum el inca nu stia ca eu sunt ochelarista si cum eu m-am dus fara ochelari la film si cum am audiat 2 ore replici si am deslusit voci (by the way: era Independence Day!). Inutil sa vorbesc despre date de nastere, onomastici, zilele familiilor noastre, orice, orice va puteti imagine ca poate fi o ocazie.. eu inmagazinez. Si o sarbatoresc daca am chef si simt.
Pfui! Recunosc, pe alocuri am exagerat cu ocaziile astea. Ce sa fac si eu?! Fiecare cu propriile stoluri. Al meu nu zboara maine. Sorry si 'Happy Who's Day' pentru oricine are ceva de sarbatorit pe 14!
PS: Scriu pe blog de 6 luni si 3 zile :o)))). Hi-ha! :o)
Later edit>> Mi s-a atras atentia ca am uitat de cadouri. Mr. Who vine cu niscaiva cadouri. Corect! Uite de ce I love Mr. Who. :o)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 Comenteaza:
Rationamentul tau poate anula si ziua de Anul Nou, Craciunul, Pastele, ziua de nastere....:(
Cred ca avem nevoie de astfel de zile deoarece altfel ne-am prabusi in rutina. Aceasta zi iti ofera ocazia sa te opresti pentru " o secunda de...eternitate" si impreuna cu persoana iubita sa celebrezi "bucuria de a fi impreuna", sa rememorezi clipele magice si sa zambesti spre viitor... restul sunt paleative egoiste. Probabil unele suflete nu au nevoie de zile deosebite pentru a se exprima, al meu da.
Exista o intrebare care iti esti datoare sa ti-o pui: cum iti poti imagina viata fara astfel de momente speciale?
Si pentru ca vorbeai de zile memorabile legate de 14 februarie...cu ani in urma, pe un virf de munte, sub un soare ce facea zapada sa straluceasca precum in basme...imi amintesc de miscarea simpla a impartirii unei bucati de brinza triunghiulare cu un companion de drumetie. In emorie mi-a ramas imaginea cu semiluna lasata de dintii ei in masa pastoasa, gind neselectat,
banal in sine, dar privind inapoi cred ca a fost ora astrala in care dragostea noastra a atins perfectiunea.
Era o zi de iarna frumoasa, o ascensiune in doi.
Azi este o amintire calda si plina de serenitate.
A fost clipa acea daruire absoluta?
In afara de interpretare nu mi-a ramas prea mult. Se intampla totusi intr-o zi de 14 februarie :)
Intamplarea a facut sa fiu plecata la Praga din motive de serviciu de Valentine's Day si ca atare ... m-am plimbat cat am putut, am admirat si mai mult, iar de iubit ... m-am iubit destul de tare!!!
Rezultatul poate fi probat cu cateva haine noi pentru exterior, ceaiuri si cosmetice naturale pentru interior, obiecte decorative de sticla pentru placeri vizuale si ... Becherovka pentru toti cei la care tin!!!
Nu am gustat inca mandria nationala a cehilor in materie de bauturi, dar am gasit pe site o multime de retete de cocktailuri, asa ca ma pregatesc ...
http://www.becherovka.cz/en/becherovka.php
Andreea draga, tu strangi fetele, eu aduc bautura :)))
Eu nu m-am iubit nici macar pe mine. M-am urat, in timp ce ma plimbam singur prin nisipul plajelor, nisip spulberat continuu de un vant aspru. Imi place uneori sa ma plimb si sa vorbesc cu pescarusii. La un moment dat m-am asezat cu fata catre intinderea nesfarsita de ape, mi-am scos laptopul si am scris. Cui am scris? Draga Black, daca ti-as spune asta, cu siguranta ar trebui sa te impusc. Ce am scris? Fraze fara cap si fara coada, de genul celor de mai jos.
Nu cer sa iubesc ca inainte...si as fi vrut sa nu uit cat de simplu era atunci sa iubesti!... Acum parca totul s-a transformat intr- o lupta continuua cu neincrederea in ce va urma, cu frica de o noua dezamagire...iar eu nu mai am rabdare! Cateodata am impresia ca am de a face cu un scenariu de doi bani, aceleasi roluri, alti protagonisti, acelasi deznodamant...nepotrivire in decor...Aberez? Asta-i starea pe care eu o numesc: rau spre
mizerabil!...Stare de februarie...Atata tot...Si timpul trece...fiecare secunda irosita inutil insemna renuntare...
Doamne, cum se scurge nisipul fin prin clepsidra pe care tocmai ai construit-o din causul palmelor tale. Nu, nu te misca. Lasa-ma doar sa-mi strang genunchii la piept si sa te privesc de aici, de unde sunt, piezis, intrebare care si-a pierdut intelesul. Fara dorinta de a-l mai regasi. E in tine. Ca o vesnica mirare. De undeva din spate, daca ridici acum capul si privesti peste umarul meu drept, se vede cum curge lava dintr-un soare indecent de rosu. Pescarusi fantomatici coboara intr-un ultim zbor, frant, undeva aproape de apa. Cad, se scufunda si se pierd in adancurile privirilor mele. Linii frante, o geometrie spectaculoasa in simplitatea ei de zbor fara nici un azimut. Atingeri blande de aripi de ingeri. Falsa imagine a unui Eden. Altfel numai flacara si zbor inspre bancurile din noi, ca o trecere prin oglinda, in Tara Minunilor, asa ma simteam eu, cu tine.
Dar este aproape seara, iti privesc fotografia si ma minunez. Causul palmelor mele a strans, ca intr-un creuzet, firele fine de nisip, amintiri de scoici, si de melci, de sarat si de apa. Visam odata ca lumea se invarteste in jurul bratelor mele deschise. Dinspre tine. Carusel de simturi, ape, ceruri. Catre niciunde. Aproape.
Si acum vino.
Acum.
Who cares about time?
Vino.
de pe o plaja,
dintr-o tara,
dintr-un loc,
pustiu, foc…
Trimiteți un comentariu