Am avut surpriza neplacuta a unor comentarii pe care le-am considerat deplasate. Cunoscand persoana care le-a postat, un cititor fidel al blogului si care in nenumarate randuri ne-a incantat cu mesaje extrem de sensibile, nu pot pune incidentul decat pe seama unei intelegeri foarte gresite a postului meu, a mesajului pe care am vrut sa il trimit.
Am sters comentariile, nu fara regretul ca s-a ajuns aici. Cu aceasta ocazie, mi se pare necesar sa dau un mesaj clar. Voi pastra echilibrul si decenta pe acest blog cu orice pret. Am ales sa nu folosesc moderarea comentariilor ca pas intermmediar din diverse ratiuni. Primul – deschiderea care ma caracterizeaza si increderea cu care ii tratez in general pe oameni. Si voi continua sa cred in asta, in ciuda incidentului de astazi.
Voi sterge orice fel de comentarii pe care nu le inteleg si care aduc in discutie subiecte care nu isi au locul aici. Am vazut, ca cititor, multi alti blogeri in aceesi situatie, cand au fost nevoiti sa dea mesaje de avertisment si sa intervina in discutii inlaturand comentarii deplasate. Nu este deloc placut si, va asigur, nici de tolerat.
Prin faptul ca eu scriu open iar voi cititi, suntem ca intr-o discutie deschisa, in care fiecare are libertatea sa intervina cum doreste, atata vreme cat are o opinie interesanta si decenta de exprimat. Raman in continuare increzatoare ca blogul acesta, casa mea virtuala, este un loc in care oricine e binevenit – in conditiile de mai sus. Ca orice gazda, va voi trata cu respect. Si acelasi lucru il astept si de la voi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 Comenteaza:
hahahahahahahaha
anonime, esti contagios, parol! m-ai facut sa rad si eu, cu fix aceeasi pofta. good news for you e ca sunt in mood de 10 stele. hai sa iti fie de bine! ;o)
Imi place sa cred ca stiu sa-mi asum responsabilitatea atunci cand gresesc. Una din cele mai frumoase pasaje despre asumarea responsabilitatii trecutului a fost scrisa de M. Kundera in cartea sa " Insuportabila usurinta a fiintei". Autorul il aduce in prim plan pe Oedipus legendarul si ghinionistul erou al viitorului complex descris de Freud. Oedipus si-a asumat responsabilitatea de a-si fi ucis accidental tatal si de a se fi culcat cu mama lui si s-a pedepsit pentru asta mutilindu-se. Si-a scos ochii. Insa, atentie: el n-a stiut in nici unul din cazuri despre legatura lui de singe cu persoanele amintite. Deoarece greseala mea este mult mai mica decat a lui Oedipus nu este cazul sa ma mutilez, insa scuze cu siguranta pot cere tuturor celor ce au citit aberatiile mele :)
Regret cele scrise ieri si mai regret ca am incalcat codul ce mi-a fost transmis de sefa mea de la revista Ramuri din Craiova si pe care credeam ca-l voi respecta toata viata. In momentul angajarii mele la revista, mi-a spus cam asa: “Ajuta-ma sa ating totul cu respect,vorbirea sa-mi fie din spatele a ceea ce vad. Sa observ, nu sa judec. Sa nu ranesc, si sa las in urma mea muzica si frumusete”
Trimiteți un comentariu