Disperarea din parcare

De la o vreme incoace nu m-am mai legat de trafic, de soferi, de mine... de cat de lousy sunt uneori la volan... Ei bine, saptamana trecuta am reusit sa-mi zgarii masinuta de doua ori in decurs de 1 minut. Masinuta mea de masina unui vecin. Cea mai funny parte e ca ... exista o explicatie. Parchez intr-un loc care este ... cu cel mult jumatate de metru mai lung decat masina mea. Asta e tot ce am mai prins eu liber. Dar nu si maximum ce as putea avea, daca as intalni si eu romani cumsecade :o( Ordine in parcare, masinile aliniate toate de-a lungul bordurii:




1. Dacie de Remat intepenita, moarta, legamant pe vecie de la proprietar sa nu o mai miste de acolo. I-a pus cruce. Intre masina lui si urmatoarea... spatiu la limita e mult spus. Uneori sunt lipite... Deci, urmeaza:

2. Dacie, inca functionala, serveste interesele unui tanar simpatic, care o scoate dimineata impingand-o. El impinge, el conduce, uneori il mai ajuta trecatorii. Il admir pentru abnegatie si pentru ca mereu isi lipeste masina de Dacia de Remat din spate, ca sa imi lase si mie un parlit de loc in plus, sa incapem toti. Adica stiti cum e... de dat.. .tot al mai umil si micut da, din ce nu are. Restul, tafnosi, nimic! Anyway:

3. Urmez, fireste, eu. Fiesta. Mica, mica de tot. Masina mi-ca, nu am nevoie de mult loc, am nevoie doar de un loc de bun simt. Nu pot sa il am pentru ca vin ‘greii’ :

4. Masina unuia de la etajul patru. Nu stiu ce e. Nu ma intereseaza. E mare, mare, mare. Opel? Megane? Ceva pe aici. Anyway, o parcheaza mereu pe acelasi loc, nici un inch mai in fata, desi l-am rugat, am implorat, am explicat... Intre el si urmatoarea masina este mereu spatiu de invidiat! Mereu! Ma uit cu jind la spatiul ala in fiecare seara.

5. Masina (numarul 1) a fetei administratorei blocului (personaj despre care intr-o zi o sa va scriu, am multe de povestit! Clio. Fata cu pricina NU are carnet. Nu o misca de acolo. O mai porneste din cand in cand sa verifice daca si-a dat buhul bateria sau nu. Dupa asta, urmeaza muuuult spatiu, mult (vreo 2 m) si...

6. Masina (numarul 2) a administratorei – un Megane. Si cu asta vecina iese in weekend, mai transporta si ea gaina, oul, porcul, chestii de genul asta existente la tara si necesare la bloc.

Am vorbit cu toti. I-am rugat, am explicat... Mi s-a ras in fata.

M-au adus in pragul disperarii. (Se vede, nu?!) Sa stau sa numar centimetri dintre masini, sa vad... care din ei are niste spatiu de dat? Cata rautate. Efectiv imi fac scarba oamenii astia. Si stiti care e partea cea mai funny? Se amuza. Sunt cucuvele: pandesc de dupa perdea tot ce misca in vecinatate. Nu vad de ce m-ar rata pe mine, cand intru dupa 21:00 pe strada si ma pun pe indesat una bucata masina intr-un spatiu de toata jena.

Sa va spun si despre momentul plin de emotie al parcarii propriu-zise: inca de la coltul blocului, trag aer in piept si imi adresez in mod repetat intrebari retorice: oi avea loc... n-oi avea loc... o fi venit pustanul cu Daciutza lui... nu o fi venit... si-o fi mutat *%&*$# de la patru masina mai in fata... nu si-o fi mutat-o... Cand ma apropii vertiginos, primul si cel mai important lucru: stop muzica, stop caldura. Inchid orice sursa de zgomot. Concentrare maxima. Cand deja am unghi de analiza, constat ca situatia - in 4,8 cazuri din 5 - e de rau pentru mine. Adica nimeni nu a facut nimic, baiatul ala saracul se tot inghesuie in fiarele de Remat din spate. Ceilalti... si mai ales *%&*$# de la patru... trai neneaca!

Si ajung in dreptul locului, trecand de el fac un assesment rapid... Merg inainte, frana, si STOP. Deschid geamul de la sofer ca sa am vizibilitate si ma pregatesc sa parchez cu spatele, pe stanga. Actionez marsarierul.... trag aer in piept (pe cuvantul meu ca asa fac!), imi iau inima in dinti si incep. Incet incet, roata mea din spate cu roata lui din spate, volan maxim stanga. Cu un ochi ma uit si la super Jeep-ul parcat pe dreapta, de care trec la pret de alti cativa centimetri. Si incet incet cu spatele.. roata mea din fata cu roata lui din spate, opresc, intorc volanul maxim dreapta si incerc sa ma strecor. Grija numarul unui... logic, sa nu il lovesc pe *%&*$# de la patru, ca pe langa el ma strecor. Si nici sa nu intru in masina din spate, logic.

Prieteni, uneori imi iese. Si sunt mandra de mine. Alteori, imbatranesc rapid. Saptamana trecuta seara am intrat si am iesit de cel putin 6 ori din locasul ala. Si i-am 'binecuvantat' pe toti, in gand, de 6 ori 6 ori 6 inmiite cu 6... :o(

Ei bine, la un moment dat, *%&*$# de la patru nu a mai avut noroc. Nu a mai avut. L-am atins de doua ori, fara sa vreau, asta e.. m-am apropiat prea tare pentru ca nu mai stiam ce sa fac. Ma doare sufletul dar nu am ce face. Nu am. Adica am: sa imi platesc ratele la Casco si sa aflu si eu ce imi face Politia in atare situatie. Amenda, puncte? Cate? Cum? Am ajuns la disperare. Trebuie sa fac o analiza SWOT: ce castig si ce pierd / ies mai repede/ieftin cu loc in parcare daca ii tot dau cate o amintire pe masina in fiecare seara? Sa ma sacrific si pe mine, si pe masinuta mea? Unele sacrificii nu sunt chiar de prisos, asa m-a invatat pe mine mama!!

Ma rog, am kidding cu ultima parte. Dar chiar sunt niste rautaciosi. Toti, in frunte cu *%&*$# de la patru.


PS: Ar fi tare, sa pun o pancarta la scara: ‘daca puteti si aveti posibilitatea... va rog mult, daaaaati-mi si mie 10 cm patrati de beton in parcare... hai ddddaaaati-mi si mie...’

PPS: Sunt disperata, chiar nu stiu ce sa mai fac :o((