Clipa mea de abis s-a scurs, pentru ca am intrat in folderul cu Drafts si am gasit acest mesaj, scris acum cateva zile. Uite cum imi intind singurica un colac de salvare... Postez acum ce nu am apucat sa pun atunci. Mi saved ! You... datori ! :o)
Am o problema. Inca una :o)). Si ea se enunta asa: foarte mult din ce mi se intampla este direct legat de voi – manuta de fideli pe care va cunosc si care mai bagati capsorul pe aici din cand in cand (exclud din acest cerc pe Tudor, Black Lion, Iulia, Principessa, Anna si alti cativa, stiu ei care, cei care nu comenteaza niciodata, dar vin aproape zilnic). Si cu voi viata mea e picanta si voi imi serviti de multe ori intamplarile intamplatoare pe care vi le povestesc. Si am o problema. Ca povestesc multe si nu am cum sa va spun pe nume.
Adica: teoretic pot, practic, nu vreau nici sa atentez la dreptul vostru la discretie, nici sa lezez pe nimeni, nici sa – doamne fereste! – incepeti sa va purtati altfel cu mine de teama ca maine ‘se da pe blog la Andreea, se prind toti din cladire ca e vorba despre mine...’. By the way, nu vreau nici sa va fac ‘vedete’ in mod nejustificat ;o). Try harder for that.
Voua nu va suna desprins din jurnale total anonime: ‘azi m-a vizitat o prietena si mi-a povestit ca a visat asta...’ sau ‘am un prieten care sufera din dragoste’ sau ‘o prietena mi-a recomandat nu stiu ce piesa de teatru...”. Zau asa. Sunt cel putin 10 nume pe care le am acum in cap, dar pe care nu le trec cand scriu povesti despre/cu ei.
Asadar, prietenii mei ‘muza’: mai bine va faceati si voi blogeri. :o). Toti. Aveati si voi un nickname, ne dadeam lepse care marea majoritate de prin jur, nu mai aveam probleme de etica, de discretie, de orgolii ranite. Faceam o lume a noastra, virtuala. Ne impartaseam multe lucruri si in scris, in special impresii post-happening, ne iubeam si mai tare, ne certam in cuvinte frumoase, nu mai erau deloc complicatii. Aveati si timp pentru asta... va infruntati insomniile, scriind ca si cucuvelele, noaptea (iaca... e trecut de miezul noptii si eu nu am somn, il omor cu tastatura...)
Eram si eu mai linistita, nu ma mai dadeam de ceasul mortii sa caut variante de pronume personale, demonstrative, expresii impersonale si te miri ce apelative care oricum nu fac decat sa nu va localizeze in lumea mea, acolo unde ma bucur ca sunteti.
Va intreb: v-ar conveni sa va spun pe nume? (Se accepta si nickname-uri atata vreme cat le aflu direct de la voi si... pot sa deslusesc cine e... cine :o).
Ca sa nu va speriati aiurea: e ca un joc. Va propun... un mic bal mascat. Voi cu masti pe fata, eu scriind mai linistita.
Cateva exemple:
‘Sambata am stat 7 ore la o cafea, de vorba cu Shiny (ii inventez un nume, e o ea). In 7 ore bei multe cafele. In 7 ore vorbesti despre multe lucruri: teatru, carti, prieteni, prietene, drame existentiale, filosofii ambigue dar promitatoare, chestiuni de dragoste, de fericire, de nefericire, de soacre, socri, matusi, verisori, de tradari, de dezamagiri, de bucurii, de ultima boacana de la birou, de barfulite ieftine si nevinovate... multe.. multe. 7 ore la o cafea nu e mult. E foarte mult! Shiny, you made my day!’ – Shiny, astept sa iti exprimi optiunea, musai. Ori pe nume ori pe nick, si ce nick???!!! Shiny e doar de clipa rostit asa... stii tu de unde vine!
‘TangoGirl m-a invitat la o cafea si eu nu am putut sa ii onorez chemarea... Iar am ramas datoare big time. Me bad girl!’
‘Thorn m-a sunat sa ma intrebe cum se fac clatitele, pentru ca s-a laudat in perioada de cuceriri, catre actuala prietena, ca e expert... Problem is ca Thorn nici macar nu stie ce se pune in compozitie. Cred ca si-a luat notite direct pe telefonul mobil. Nicicand pare-se nu i-am captat mai abitir atentia decat cand am inceput... 2 oua, o cana de faina, apa minerala.... Thorn, ce te-ai face fara mine, prietene??!! O bere, e clar, s-a marcat!’
Cam asa. Cam asa ceva. Vedeti? Avem o intreaga lume aici, amuzanta, fasinanta, pe jumatate dezvaluita, pe jumatate misterioasa. Semi-incognito. Ma ajuta si pe mine totusi, sa va pun in propozitie mai simplu. So? Se inscrie cineva la nicknames or, even better, NAMES?
Mizez pe mesajele voastre private, din nou. ;o)
Poate ma cauta si anonimii :o))). Asta da surpriza!
Later edit: Nu va oferiti, ma ofer sa nasesc. Gladly. Nasim all together.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 Comenteaza:
Draga Andreea, eu m-am tot gandit si m-am razgandit, cum sa ma cheme?? Ca inteleg ca ne-ai dat mana libera la "botez" :). Nu stiu, dar ghici ce? Spune-mi cum vrei tu...vedem ce iese, daca ma recunosc in vreun fel si daca imi place:). Si daca tot m-am avantat- in sfarsit - in zona comentariilor, simt nevoia sa ma repet. Bravo!! Super! Da-i inainte! Tine-o tot asa....:) Ma refer evident la blog. Felicitari! Stiu ca nu sunt singura, dar de foarte multe ori citesc blogul si ma bucur de ceea ce descopar, dar ma si sperie totodata!! Am povestit noi toate subiectele astea si nu mai tin minte? Sau poate ca pur si simplu citesti gandurile noastre ...oricum ar fi un lucru e cert, e bine uneori sa te mai regasesti in gandurile cuiva.
Mie imi place nicku ales de mine, reflecta o stare d spirit... si cum esti prea obisnuita cu numele personale ale noastre, foloseste nickurile, ca asa vei gandi, vei simti si te vei obisnui cu... ghimpele cuvintelor care vin in urma scrierilor tale!
anonimA cred :o) >> multumesc tare mult! multumesc... me blushing :o)
Thorn >> ti-au iesit clatitele??? :o)
draga andreea, mie poti sa imi spui anna pur si simplu, dar neaparat cu litere mici, imi place cum da simetria la numele asta, desi in rest nu o sufar :)
pentru mine e o diferenta enorma intre anna si Anna, primul mi s-a lipit de suflet, al doilea mi se pare ... strain
anna >> Ce interesant, si perceptiile astea... ce diverse pot provoca :o). Aceeasi problema o am si eu cu Crenguta, dar nu pentru ca m-ar deranja semnificatia, ci pentru ca ma deranjeaza ca are atat de multe consoane dure. C r n g t. Da, ramai anna. Frumos! :o)
Eiiii, am iesit la lumina, am fost demascata. De acum nu mai pot zamisli raspunsuri doar pentru mine, comentariile nu vor fi rontaite numai de mintea mea, dar ce pacat ca nu am scris pina acum!
Oare mai pot sa imi amintesc tot ce am gindit atunci, de cite ori un mesaj m-a atins in suflet, m-a amuzat, m-a uluit sau ma impresionat?
Din pacate imi amintesc sloganul din campania Vodafone….”Gandurile care nu se spun, se pierd”
De multe ori m-am gindit ca este un soi de egoism la noi, care citim cu frenezie, zimbim, simtim, ne bucuram de tot ce scrie Andreea aici si mai ales, avem o poarta mare deschisa catre sufletul, mintea si viata Andreei, dar nu raspundem niciodata….NIMIC.
Pentru noi e simplu. Este adevarat, nu stim totul desprea Andreea, dar stim ce face, cum sta si cum simte, stim foarte multe desprea ea.
Si ea?
De exemplu, renevind la vechile postari, pe 3 noimbrie 2007, ai facut o lista cu “numele importante din viata ta”. Dupa ce am citit lista, m-am vazut acolo m-am gindit wow: “sunt pe lista! Uraaa! Sunt o prietena “importanta”, m-am simtit fantastic. M-am gandit: “astea sunt lucrurile care CONTREAZA”
Am incept sa ma gindesc cum arata lista mea, cine este pe lista mea, pe cite liste liste sunt.
Au fost multe mesaje postate care m-ai dat de gandit si este dificil acum sa readuc gandurile care mi-au zumzanit in cap diminetile si mi-au facut zilele mai insorite, dar privesc cu optimism viitorul si zic: “de azi voi fi si eu aici”
Multumesc pentu KICK si pentru NICK (I love it)
Trimiteți un comentariu