Mi-am impus sa ma binedispun, chiar daca e miezul noptii. Cu un paharel de vin si o lumanarica parfumata incerc sa think pink. Multumesc cui trebuie pentru sfat ;o).
Si la ce m-am gandit..??! Mie nu mi-a dat nimeni leapsa care tot circula intre blogerii cunoscuti si recunoscuti... leapsa cu cartea. Nici nu avea cine, cred, ca daca ma simt bine cu low profile, pana la open out loud mai e cale lunga. If ever.
So: leapsa. Nu stiu de la cine a plecat, ca as fi sursat si eu informatia, e un viral total pe la toti si pentru ca mi-a placut tare mult ideea... imi iau leapsa singura. :o)
Jocul e asa:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Gaseşte a 5-a propozitie/fraza.
4. Posteaza pe blog textul urmatoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu indrazni sa scotocesti prin rafturi dupa cartea aceea foarte deosebita sau “intelectuala”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.
Sa vedem. Cea mai aproape carte sunt de fapt... doua. :o) Amandoua pe noptiera, langa mine - 'Luminile Nordului' (Busola de Aur) - Philip Pullman si 'Straight Up and Dirty' - Stephanie Klein. O iau pe cea mai 'aproapiata', de deasupra. Busola. Textul suna asa:
--------------------------------------------------------
'- Nu vezi ca io iti fac icea un compliment, ma gasculita, ce easti? spuse ea, iar Lyra se impaca, desi nu intelegea.
Cand ajunsera la Byanplats era seara, iara soarele apunea intr-o pata sangerie pe cer. Insula joasa si Zaal-ul (locul in care avea sa se tina Sfatul) se reliefau intunecate pe fondul de lumina, ca si palcul de cladiri din jur; dare de fum se incolaceau in aerul incremenit, iar dinspre barcile care intunecau zarea venea miros de peste prajit, frunza de fumat si tarie de ienupar.'
--------------------------------------------------------
Si va dau voua leapsa. Sper sa fiti 6 si sa aveti o carte/revista/ziar/prezentare in PPT :o) la indemana. Daca nu... ei, hai, ca nu ma apuc acum sa zic ca nu o sa aveti noroc si fericire toata viata, ca in scrisorile virale care ne-au innebunit. Daca nu... asta e! Mie mi-ar placea sa va aflu fragmentele. Sa nu trisati!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 Comenteaza:
Am un teanc de carti in stanga mea. Pe care sa o aleg? Incerc sa nu trisez si intind mana, pipaind apuc o carte si...au cazut mai multe!
Acum ce fac? Trebuie sa caut pg 123 la toate cele cazute? OK. Norocul meu este ca sunt cateva care au mai putin de 123 de pagini :)
Pg 123 – Insula din ziua de ieri – Umberto Eco
Cu atat mai mult cu cat banuim ca primul care a pus piciorul pe un Pamant Austral a fost un francez, domnul de Gonneville, si asta cu saisprezece ani inainte de isprava lui Magellan.
Pg 123 – Canonicatul Dunei – Frank Herbert
Reexaminati reperele genetice incluse in celulele popu¬latiei voastre. Cautati configuratiile comune prezente in moste¬nirea Atreizilor. S-ar putea sa existe talente pe care nici macar nu le banuiti.
― Imaginaţia ta inventiva o ia razna.
― Sori G-3 si genetica. Nu-i exclus sa existe factori comuni. Ce-i cu ipotezele astea smintite? Non-planete si indivizi pentru care ecranele contra prestiintei ar fi transparente... Unde vrea sa ajunga?
Pg 123 – Omul Recent - H.R. Patapievici –
Dar postmodernismul filozofic, asemeni structuralismului, care revendica reducţia metodologică la lingvistică a întregii filozofii, are şi el o disciplină unică de revendicat, ca model filozofic universal.
Pg 123 – Medicul de tară de Honore de Balzac
- Acel muncitor cu ziua se căsătorise din dra¬goste cu o cameristă a nu-ştiu-cărei contese, care avea moşie la cîteva leghe de tîrgul nostru. La noi, ca pre¬tutindeni la ţară, pasiunea nu joacă mare rol într-o căsătorie. în general, ţăranii vor o femeie ca să aibă copii, vor o gospodină ca să le facă o ciorbă bună şi să le-o aducă la cîmp, care să ţeasă pînză pentru cămăşi şi să le cîrpească hainele.
Pg 123 – Acordorul de piane – Daniel Mason
Celor cu tenul inchis - observă Edgar - thanaka le dadea un aer misterios, fantomatic, iar celor rujate stri¬dent, o infatisare de-a dreptul burlesca. Tot acest spectacol avea ceva tulburator, ceva pe care nu reusea sa-1 identifice, dar care dupa primul soc -cum avea sa recunoasca in scrisoarea catre Katherine - nu era deloc lipsit de farmec.
N-am scris 4 propozitii/fraze din fiecare pentru ca ma prindea ora pranzului :)
Ai trisaaat! Dar cu folos! :o) Multumim!
Stiu ca am trisat :)
Ce nu stii tu este ca prima carte care mi-a cazut in mana a fost....Eve Ensler - Monoloagele Vaginului
:((
:o))
Atunci iti recomand:
http://www.ted.com/index.php/talks/view/id/64
Recunosc ca in ultima vreme, din lipsa de timp in principal, citesc mai degraba carti usurele si rasfoiesc reviste, decat sa ma adancesc in lecturi care altadata ma absorbeau pana la ore mici ale diminetii. Asa ca pe noptiera, on top of alte cateva carti pe care inca nu le-am deschis, Mihaela Nicola - Pe tocuri:
pag. 114 deci, total la intamplare: "Traim intr-o lume in care a fi primul poate sa insemne aproape in orice domeniu "a fi cel mai bun". Ne-am distantat de proportiile ideale ale zilei compuse din opt ore de somn, opt ore de munca si alte opt alocate regasirii in tihna, tabieturilor personale. Traim in viteza nemarginita a acumularii imediate, sub presiunea evaluarilor la care ne supune orice context si, cei mai rigurosi dintre noi, apasati de corsetul propriei stachete pe care o ridicam mereu ma mult si mai repede. Toti oamenii din jurul meu, colegi, parteneri, prieteni ... toti oamenii generatiei mele ... toti cei ce amprenteaza bunul mers al societatii si imping cu obstinatie lumea inainte ... toti muncesc mai mult de zece ore pe zi, petrec vreo alte doua ore in trafic manati intai de graba de a ajunge la slujba si mai apoi, cu mult dupa ce s-a intunecat, dornici sa ajunga acasa. Copiii lor invata mai intai numele bonei si abia apoi rostesc "mama", iar tata apuca doar in weekend sa afle progresele vocale ale celui mic. Toti oamenii lumii noastre dinamice dorm patru-cinci ore pe noapte. Si toti isi mai amana cate o indeletnicire profesionala pentru weekend. Ne vedem parintii la distanta de saptamani, prietenii si mai rar, iar reperele trecerii timpului aluneca intre Paste si foarte repede, prea repede (cand a venit?) Craciun.
Ritmul bezmetic in care ne trezim din ce in ce mai matinal, ne culcam din ce in ce mai tarziu si totusi timpul ne ajunge din ce in ce mai putin este amprenta felului de viata pe care ni l-am asumat cei mai multi dintre noi. E-n regula ? Habar n-am. Dar e o optiune personala. Cat o putem duce asa? Depinde de obiective - dar a sti cand sa te opresti si a sti cand sa taci sunt doua virtuti rare.
...
Se spune ca e lipsa de inteleciune sa nu ai regrete pentru nimic din trecut, dar, daca ar fi s-o iau de la capat, as face cu voluptate aceleasi lucruri. Si cei mai multi dintre oamenii pe care ii cunosc ar face la fel. As ajunge pe acelasi drum istovitor la ziua in care va impartasesc aceste ganduri ... iar tihna domoala o aman pentru maine. Nu acesta este, in fapt, pacatul comun al patimasilor muncii? Nu asa ne privam toti de micile rasfaturi ale zilei de azi? Nu asa ne amanam savoarea de a trai echilibrat? Viata mai relaxata incepe mereu de maine ..."
Blink - Malcolm Gladwell: "In retrospect all those anomalies make perfect sense. The fire did not respond to being sprayed in the kitchen because it was not centered in the kitchen. It was quiet because it was muffled by the floor. The living room was hot because the fire was underneath the living room, and heat rises. At the time, though, the lieutennat made none of those connections consciously."
Am avut si eu un "blink" scriind aceste randuri...pe principiul ca nimic nu e intamplator, nici randurile de mai sus nu mi s-au aratat din intamplare :-)Semnificatia lor ascunsa imi spune multe despre mine acum.
Trimiteți un comentariu