Dimineata
- Ma trezesc cu noaptea in cap. 5:30, 6:00 e o ora OK pentru mine. Cu toate astea, tot dorm 10, 20 minute in fata sifonierului, ganditoare. Dilema zilei, fireste: eu cu ce sa ma imbrac azi?!
- Plec la drum. Parcare out, stradute out, trafic... in. Ma incanta masinuta, cant, dansez din scaun, depasesc, fac pe viteaza de atata energie. (Paranteza: sa nu faceti asta, ca nici eu nu mai fac, promit.. Ieri era sa dau peste un tanar domn pe trecerea de pietoni... Noroc cu ABS-ul, altminteri, m-am gandit cat de putin iti trebuie ca viata sa ti se schimbe... cu totul :o(
- Ajung la birou. De obicei gasesc locuri libere in parcare. Ma salut cu gardianul care pazeste locatiile strategice de vis-a-vis de cladirea noastra de birouri. Nu imi dau seama niciodata daca l-am mai vazut sau nu, daca e acelasi de ieri, de saptamana trecuta. Toti arata la fel, pe bune! Dar pentru ca parchez fix in fata lui, il vad ca se uita, il salut, ma saluta. E fair. Cui ii pasa cine e?!
- Pana pe la ora 9:00-10:00, sunt voioasa, entuziasta, vorbareata, plina de energie
- Iubesc cafeluta cu ai mei colegi, nimicurile din discutie. Ce ai mai facut? (de aseara pana azi adica)? Aaaa... bine. Si tu? Si eu, tot bine. Si... ce mai zici? Ce sa zic.. toate bune. Tu? Bine si eu... and so on and on and on and on. Priceless aceste discutii, cu toata aparenta lor banalitate.
- Dupa discutiile de la cafeluta, imi fac to do list. Obligatoriu.
- Si ma pun pe treaba.
- Cafeluta o termin pe la 11. Pardon, prima cafeluta o termin pe la 11. Next step: make another cafeluta, a doua. in timpul asta incepe clar nebunia ‘din piata’.
In concluzie:
- main quality – good social animal in the morning
- main flaw – desi ma trezesc foarte devreme, nu ma adun in timp util ca sa ajung la sala! Bad girl!
Pranz
De fapt, chiar dinainte, pe la 11:00, devin deja ingandurata pentru ca in mod sigur ma ocup de tot felul de lucuri aparute din neant, nicidecum cele planificate de mine. Mereu il pomenesc pe trainerul ala care ne-a zis noua, odata, la un curs de time management: puneti deoparte 30% din timp pentru taskuri neprevazute. Ce 30%, prietene??!! Ce 30??!!!
- De obicei pe la ora asta, daca e o zi ‘din aia’, apar vestile proaste. Good news is ca le fac fata, caut solutii. Imi pastrez calmul. Inca.
- Dupa 12:30-13:00... mi se cam face foame. Cum nu mananc niciodata dimineata, pranzul e masa principala a zilei. Astazi, de exemplu, am mancat pe laptop, literalmente. daca ma vedea IT Managerul nostru.. hehe... jar mancam! (Pls keep the secret!) Deseori insa, ma rup de birou si ma duc sa ma ospatez ca oamenii, la o masa cu 4 picioare si un scaun decent. Si inca mai am chef de glume. Una... alta... pofta buna, multumim, multumim... Asta la noi e antologica. Daca trec 20 persoane pe langa tine, toti iti spun pofta buna. Cum sa nu ii raspunzi omului? Printre ‘multumesc-uri’ mai si inghitim cate una, alta...
- Revin. Siesta in timpul unui review rapid. Cat timp mananc ma mai bate un gand legat de ce ma asteapta jos, pe birou. Asa ca revin cu energie: gata, le dobor. Ei ashi! Ma termina ele pe mine. Ma fura peisajul in jumatate de ora si iar ma apuc de diverse. Am castile pe urechi – asta e semn ca sunt o-c-u-p-a-t-a. Din cand in cand – functie de zile si de cat este Mercur de retrograd sau de fazele lunii :o) – ma apuca un avant deosebit si nu ma mai uit nici stanga, nici dreapta. Imi iese treaba.
In concluzie
Main quality: imi pastrez calmul.
Main flaw: nu stiu sa spun NU suficient de des. Imi scot castile din urechi prea usor. Stau prost cu time managementul.
Dupa-amiaza
Ingrijorarea mea legata de ce am de facut incepe sa dea roade. Culmea! Cele mai eficiente lucruri imi ies exact inainte si dupa ce se termina programul de lucru. Se face liniste in birou si pe mine ma apuca To do list-ul real. Acela planuit dis-de-dimineata. De regula imi termin treaba. Dar cu ce pret?! Pretul timpului in slujba slujbei...
Daca lucrurile se complica prin te miri ce cotlon de business, ma aricesc. Deja nu mai tine povestea cu relaxarea. Asta e momentul la care, recunosc, nu mai sunt deloc in apele mele si ai zice ca sintagma de social animal nu s-a inventat pentru mine.
Starea mea de spirit se modifica in directa legatura cu perspectivele si programul pe care mi l-am pregatit pentru seara. Daca am treaba, ma mentin fresh. Iesirile in oras ma invioreaza. Plecarile spre casa ma darama – asta si pentru ca, dupa cum bine stiti in Bucuresti, intre 6 si 8, traficul e cel mai bun 'confident'. Adica te obliga sa faci si... mama review-urilor, cat stai 2 ore in masina, pana acasa. Ma deprim.
Ca sa evit asadar depresiile inutile, functie de program, decid daca astept ore mai ingaduitoare pentru a ajunge acasa. Asa se face ca uneori plec si la 8 de la birou. Si la 9. Caut sa nu pierd timpul. Lucrez, citesc, scriu – totul e in functie de dispozitie. Oricum, obosesc. Obosesc rau.
In concluzie:
Main quality: reusesc sa ma adun si salvez situatia in 80-90% din cazuri
Main flaw: nu cunosc stradute si rute ocolitoare ca sa ajung mai repede din punctul A in punctul B. Cunostintele mele in materie de Bucuresti... bad! Bad! Bad! Bad!
Seara
Acasa ajung vlaguita. Ma gandesc la o baie, la somn de voie, tihnit, cu vise, cu floricele si ghirlandute. Guess what: bioritmul meu e enervant. La fix 20 minute dupa ce ma bag in pat constat ca nu pot sa dorm, ma ridic, o iau de la capat. Scriu, citesc, dezgrop amintiri din trecut sau planuiesc cincinale marete.
Daca ies in oras, ma intalnesc cu prietenii. Mi s-ar parea firesc sa ii las pe ei sa spuna ce fac. Ei bine, nu prea. Cred ca vorbesc mult. Si mult. Si mult. :o) Din cand in cand mai si ascult. Lucrez la asta, sa stiti. Tot de la un curs mi se trage: 'fetito, ia cauta tu sa iti imbunatatesti abilitatile de ascultare activa.' OK. Caut. :o)
Toate drumurile duc oricum acasa. De cand cu renovarea mea cu bucluc, imi iubesc locusorul. Vin cu drag, de oriunde as veni. Daca sunt trista - tac, scriu, citesc. Daca nu... o ascult pe mama. Are si ea un program al ei... stiti. Somebody needs to listen :o).
Zilele mele se inchid de regula pe la miezul noptii sau chiar mai tarziu. Si again: o iau de la capat, ca intr-un sir neintrerupt de secvente similare. Ma trezesc cu noaptea in cap. 5:30 e o ora OK pentru mine...
Main quality: sunt tonica.
Main flaw: nu imi vad de viata personala.
----------------------------------------------------
Acum ca le-am scris pe toate acestea, ma cuprinde o bruma de tristete. Is this all??!! Nu vreau sa inchei asa seara, intr-o tonalitate trista. Dar mi-ar prinde tare bine niste timp sa ies in oras, sa hoinaresc prin magazine, sa cumpar tot felul de nebunii, pe care pe urma sa le fac cadou oamenilor din jurul meu pe care ii iubesc. Si as da mult daca as mai avea niste vlaga pentru o baie cu spuma si lumanari parfumate, pentru o carte frumoasa, pentru ca sa pot gati in timp ce sorb un pahar de vin rosu, pentru o imbratisare, pentru un pupic furat in timp ce mestec in tigaia cu te-miri-ce... Si daca as avea dispozitie sa rasfoiesc prin albumul cu fotografii de cand era o copila naiva, si daca m-ar cuprinde mai rar tristea in drum spre casa. M-as bucura sa am ragazul sa ma bucur putin de primavara de afara. Au aparut zambilele, ati vazut? Si narcisele.. The daffodils.. Alaturi de margarete, sunt florile mele preferate. Si - via Principessa - care mi le-a trimis in seara asta pe messenger, ma bucur de primavara din poze. Stiu ca la birou urmeaza o perioada foarte incarcata si ii voi face fata, negresit. Dar in zilele ce urmeaza voi incerca sa fac cate putin din toate cele de mai sus.
Dau regatul meu pentru o imbratisare si un pupic furat pe langa tigaia cu... te-miri-ce!
0 Comenteaza:
Trimiteți un comentariu