Mesaj pentru Croitza

Astazi, in mod exceptional, adresez un mesaj catre prietenul meu, al carui nume de cod bine ales de-a lui sotie, este... Croitza. Cine il cunoaste, stie despre ce vorbesc. Asa ca zic:

Draga Croitza, nu stiu daca cineva a scris pana acum despre tine. Ca da, ca nu... e mai putin important. Tu trebuie sa stii ca noi, fetele, suntem absolut incantate sa te avem alaturi. Nu glumesc. Mie rar mi-a fost dat sa vad un barbat ca tine si cred eu asa... ca ai pus un fel de standard in randul prietenelor care inca isi asteapta sortitul. Sus tare l-ai inaltat!

Nu mi-am propus sa transform mesajul asta intr-o linguseala ieftina. Nici sa scriu despre cat esti tu de binevoitor, nici cum ne uimesti pe toate cu amabilitatea, deschiderea si vorba ta buna. Ah, nu voi vorbi nici despre cum niciodata nu te plangi de nimic, nu deranjezi pe nimeni, dar nici despre cum de fiecare data cand este nevoie te dovedesti atat de responsabil, un adevarat barbat. Iti dai seama... ar sari in sus marea majoritate a celorlalti barbati daca le-as spune (dar nu o sa le spun): Croitza e genul de barbat langa care orice femeie se simte protejata. Pentru ca e bun, bland si cald, dar in acelasi timp puternic, hotarat si res-pon-sa-bil. Si stie ce vrea. Si are o familie model si are prieteni pe care ii respecta atat de tare incat... sentimentul asta se intoarce inzecit cu altele, mult mai calde si mai profunde decat mesajul meu de-acum. Nici nu ar intelege cei din jur cum de pot eu sa scriu asa despre tine, om insurat cu o mandrete de fata, fara sa am nicio problema. Nu, nu o sa scriu despre asta, pentru ca s-ar putea crede ca m-am decis sa sterg niste scame de pe umarul tau si uite, in disperare de cauza, o fac public aici, pe blog.

In realitate totul a pornit de la o reteta de budinca de orez. M-am gandit instant la tine, la Dana si la dimineata din Spania cand ne-am pus toti trei pe creat lapte cu gris. Adica voi, ca eu mai mult spectator, nu ma innebunesc asa tare tocmai dupa grisulet.

Bine. Am lungit mult vorba, pentru ca am vrut sa spun ca sunt o norocoasa sa te am prieten. Mai departe... un mic cadou pentru papila ta innebunita dupa dulciuri si budinci, pentru bucataria dotata cu atatea lucrursoare de care ai grija cu migala, pentru meticulozitatea si placerea cu care gatesti si pentru bucuria cu care... in general... tu si Ioana Musetzel ne primiti in caminul vostru, rasfatandu-ne cu bunatati si bunatate!

Gata. Sa gatim, ca la asta ne pricpem de minune!



Budinca de orez cu ciocolata si fructe pentru Croitza

325 g orez pentru risotto
l lapte
1 pahar vin alb
100 g unt
100 g ciocolata alba, rasa
100 g ciocolata amaruie, bucati
menta proaspata
fructe: capsuni, zmeura... ce ai la indemana :o)
cateva migdale, fistic pentru ploaia de la final
vanilie
zahar
un varf de cutit de sare


Intr-o cratita de marime potrivita, cu peretii inalti si fundul gros, topeste la foc mic 2/3 din unt si si vanilie, timp de 1 minut. Adauga orez si cateva linguri de zahar tos, dupa gust. Adauga vinul, amesteca pana acesta se evapora. Apoi adauga treptate laptele. Orezul trebuie sa fiarba la foc mic, constant, 16-17 minute, amestecandu-l cat mai des. Astfel amidonul va iesi din boabe, iar orezul va ave aun aspect cremos si matasos, foarte asemenator cu un risotto italian clasic. La sfarsit, orezul trebuie sa fie moale, dar cu boabele intregi. Se ia cratita de pe foc, se adauga ciocolata alba rasa si restul de unt, se amesteca, se pune capacul si se lasa cateva minute.

Se pune in farfurii, se infig cateva bucatele de ciocolata amaruie in fiecare gramajoara de orez, apoi se pun felii de capsuni sau zmeura sau ce ai la indemana si.. niste frunzulite mici de menta. Nu uita de ploaia de samburi presati. 2,3 migdale, 2 fire de fistic...

Pana te asezi la masa, ciocolata amaruie trebuie sa se fi topit deja. O adevarata desfatare, nu-i asa prietene?! :o))


Salutari si miss you!

Din bucataria mea

De cand stau din nou cu mama sunt o rasfatata, clipele mele in bucatarie sunt doar pentru relaxare, nu mai e cazul sa imi gatesc.. de foame. Candva, gateam in fiecare zi. Nu ma plang, dintotdeauna mi-a placut. Nepretuite clipele de sambata dimineata, cand stateam eu cu mine si cu mine in bucatarie! :o)

Anyway, prietenele imi spun sa scriu si despre bucatarie. Mie nu mi se pare mare lucru, dar daca tot e unul din hobby-urile mele usor apuse... hai sa incerc cu ceva ‘tips and tricks’ foarte la indemana. Chiar sunt foarte la indemana!

In orice fel de prajitura fac, pun si sare. Crema de la tort, crema de zahar ars, absolut orice va inchipuiti acum teribil de dulce... capata un gust excelent daca in contrapondere vine si un varf de cutit de sare. Si nu doar desertul. Cafeaua de exemplu – este i-d-e-a-l-a cu 2, 3 fire de sare la o cescuta normala. Just try it!

Ardeiul gras este ultima leguma pe care o pun in ciorba, imediat dupa ingredientele de final – bors, fidea... Asta pentru ca ardeiul fierbe foarte repede si, din pacate, isi pierde aroma proaspata dupa mai mult de 5-7 minute de clocot. De aceea, am grija sa il tai marunt si il pun cu 2, 3 minute inainte sa inchid focul. Incercati – eu zic ca merita, schimba total gustul mancarurilor.

Borsul nu se pune niciodata in ciorba rece. Se incalzeste pana la clocot inainte si pe urma se toarna peste legume/ingredientele din ciorba.

Leusteanul in orice fel ciorba sau supa cu carne este... ca cireasa pe tort. Asa cred eu...

Cel mai frumos ornament culinar pe care am reusit sa il fac vreodata a constat dintr-o bucata de praz, de cam 10 cm, pe care am taiat-o pe lungime, in fashii foarte subtiri, avand grija sa pastrez un capat intreg. A rezultat o floare superba, pentru ca fashiile de praz exterioare s-au incovoiat, iar cele interioare au ramas drepte. Va recomand, este de exceptie efectul unui astfel de ornament pe un platou de aperitive.

Ma amuza teribil maslinele ‘gigant’, puse intregi peste maioneza de pe salata de boeuf, in bolul cu icre, etc. For God’s sake... Dureaza 3 minute sa tai felii de maslina in lungime si apoi inca de cateva ori, fiecare felie, pentru a obtine niste petale foarte fine, negre, o pata de culoare extrem de eleganta peste galbuiul maionezei. E un apel disperat... renuntati la maslina intreaga ca element decorativ. Mai exista si optiunea cu... taierea maslinei in rondele, dar asta ia mai mult timp si pot sa inteleg ca nu toata lumea are rabdare... :o)

Orice carne gatita – la gratar, prajita, la cuptor, capata un gust delicios daca este in prealabil impanata cu cativa catei de usturoi. Eu ii tai pe lungime, formez 3, 4 felii dintr-un singur catel, apoi cu varful unui cutit ascutit ascund usturoiul adanc, in bucata de carne. In 5 minute e totul gata. Totul devine IDEAL, dar si hipocaloric, daca alaturi de usturoi adaugati si bucatele mici de slaninuta afumata. Asta o fac mult mai rar. Usturoiul ramane... marele rege.

Niciodata nu prajesc ceapa in ulei, nu fac mancaruri cu rantas. Am testat gustul mancarurilor cu ceapa prajita dar si cu ceapa mai degraba fiarta in apa cu ulei... diferenta este insesizabila, dar continutul toxic evident diminuat.

Mancarea iese de zece ori mai buna daca este fiarta la foc domol! Asta nici eu nu o mai practic, ce-i drept, daca timpul liber e cam ioc si stomacelul isi cere drepturile :o)

Orice fel de carne se pune in apa rece (sau la congelator) inainte de a fi gatita, ideal sa stea 20 minute/jumatate de ora. Ulterior, dupa primul clocot, prima apa se arunca! Mi-a explicat mama mie cand eram mica - la orice sacrificare, muschii animalului se contracta in mod involuntar si asta genereaza acumulare de substante care schimba gustul mancarii. Si nu am uitat.

Ca sa nu ne usture ochii cand taiem ceapa, e bine sa o curatam si sa o punem pret de cateva minute intr-un castronel cu otet. Din experienta mea, asta functioneaza. Am incercat toate sfaturile – am taiat ceapa cu apa rece curgand, langa para focului... nimic. Doar otetul a mai domolit taria.

Antidotul perfect pentru mirosul de usturoi crud sunt de fapt... doua :o)). Fie cateva felii de lamaie consumate cu tot cu coaja, fie cateva fire de patrunjel. Oricare solutie... ne scapa de mirosul de usturoi.

Mujdeiul de usturoi este mai putin agresiv cu stomacelul nostru daca la preparare adaugam o lingurita de otet. E si mai gustos de altfel...

Cartofii copti ies mai gustosi daca in prealabil ii udam si ii invelim in folie de aluminiu. My best recipee pentru cartofi copti: in timp ce se coc, pregatesc un sos de iaurt, usturoi si castraveti, marar, sare, piper... Unii folosesc smantana. Eu evit smantana.

In salata de rosii pun intotdeauna si putin usturoi. Si busuioc.

Ouale fierte perfect se fac asa: apa – in care dinainte am pus multa sare - se lasa sa dea in clocot bine. Dupa ce a dat in clocot de cateva ori se pun ouale si se lasa fix 3 minute. Incercati testul, cu ceasul in mana. Mie nu imi plac ouale fierte. Mananc... din an in Paste... Nu stiu de ce va scriu asta... Ba stiu: din altruism! :o)) Asadar sa continuam: oala in care au fost fierte se pune sub jetul de apa rece si se lasa 1 minut. Pentru decojirea perfecta a oualelor se sparge unul din capete si se lasa in apa rece cateva minute. Oul NU se decojeste cat este cald!

Gata! Pofta buna! :o)

Dulceata de cirese amare

Cat de groaznic poate fi ca in mijlocul unei diete mama se decide ca e cazul sa faca niste.... clatite cu dulceata de cirese amare?!!!! Si ca vii acasa, dupa o zi de munca, flamanda, obosita, satula de toti si de toate si... de la a 2-a treapta, pe scari, simti un miros imbietor ce-ti dezmorteste toate simturile instant? Si ca pe la a 4-a treapta incepi sa te prinzi... cineva a facut clatite... yummy...

Cat de crunt poate fi sa deschizi usa si sa constati ca surpriza vine tocmai de la tine din apartament? Si sa vezi, din usa chiar, borcanul de dulceata pe blatul din bucatarie si.. platoul cu suluri aurii, impachetate meticulos, stand oaches pe un colt de masa?!




Eu zic ca suficient de periculos cat sa uiti de dieta... de cantar... de obiective...

Am dat 'iama’. Am mancat doua. Dupa care am rugat-o pe mama sa le ascunda, am fugit departe, in vagaunele ascunse ale apartamentului meu, am folosit odorizante si para-odorizante sa scap de mirosul irezistibil... Au trecut cateva zile de atunci. Slava domnului ca am mancat doar doua! Asta zic acum.

DAR:

In frigider a ramas borcanul cu dulceata. Este pe al doilea raft, in dreapta. Si scriu asta asa... ca simpla informare. ca NU ma voi duce sa gust putin din el. Dulceata de cirese amare NU este preferata mea, NU imi place deloc, NU am nevoie de ea, NU are un gust absolut fenomenal, NU reuseste sa ma trezeasca din cele mai adanci neguri.

NU NU NU. Nu voi gusta din borcanul cu amaraciune.

Ma duc in oras sa beau o apa plata cu lamaie :o).

Dragoste la orice vedere

...sau unde mi-e gandul cand imi ploua in gura din cand in cand... :o)























Semneaza a voastra...


(Fotografii de pe GettyImages. Traiasca! Asta a fost pohta ce-am pohtit eu azi...)


.

Papilele mele de sarbatori

Acuma, daca v-a placut salata si insistati atat, revin. Reteta de mai jos a venit intr-un anumit context. Cert e ca gazdele de la Craciun s-au intrecut pe sine. Au pregatit mancaruri usoare si bune de te lingeai pe degete. Nu am avut porc la masa de Craciun si am supravietuit. Garantam :o). Si masa a aratat cam asa:






















Si au organizat un Secret Santa party – adica toti a trebuit sa aducem cadouri pentru toti. Si toate au fost puse in jurul bradului si lucrurile au aratat cam asa:

SI: a mai urmat si un revelion in acelasi stil dar nu am decat poze cu personaje in pijama si nu se cade. Asta a fost. Hai sa fugim la masa... imi ploua in gura de o dieta! :o)

Best winter holidays evar! Thanx girls and guys! You za best!

Pentru papile fericite

In programul zilei de astazi, o reteta care garanteaza fericire maxima pentru toate papilele gustative evar intalnite. Noi am degustat-o la Craciun, ne-a placut si am declarat-o ‘best of’ in seara aia. Mult inspirate cu alegerea lor, Oana, Ioana si Cristi (obrigazi sadea) au facut-o si pentru Revelion. Asadar, fericiti-va papila cu...

Salata de vinete si ardei copti
De la Oana si Ioana si Cristi
De la Craciun si Revelion pentru orice alta zi din an si din viata

2 vinete
6 ardei capia rosii
2, 3 ardei iuti
1 legatura de patrunjel verde
usturoi dupa gust
otet balsamic si otet de otet :o)
ulei de masline si ulei de ulei :o)
sare (sau nu sare... numai voi stiti cum va place :o)
piper de piper

1. Vanata (intreaga) se spala, nu se curata de coaja, se taie felii rondele, subtiri. Acestea se prajesc in tigaie, pe o parte si pe alta, in putin ulei de ulei, pana se rumenesc usor. Fiecare felie se scoate din tigaie, se sareaza putin, si se pune pe un servetel de hartie, pentru a se scurge de ulei. Cam asa se procedeaza cu fiecare bucata de vanata – ca sa iasa ingredientul bun si gustos si sa fie salata prietenoasa cu ficatul.

2. Leguma din familia solanaceae denumita ardei se coace (pe plita/tabla sau in cuptor; personal recomand tabla). Ardeii capia se curata, se sareaza, se rup fasii lungi. Ardeii iuti se curata si ei, dar se taie bucatele mici (va rog sa faceti asta... am nimerit eu o bucata mare la Craciun si am vazut... nevazutul pe care voi nu vreti sa il vedeti, trust me :o)

3. Se pregateste un sos dupa gust din: otet balsamic (care e dulce), otet de otet (care e acru), ulei de masline (care e cum e), usturoi pisat (care e din familia liliaceaelor), sare (numai daca NU ati pus si pe legume), piper (de care vreti voi).

Cantitatile pentru acest sos sunt relative cu imaginatia si pofta voastra – eu as merge pe mai putin ulei si mai mult otet balsamic si otet de vin, care sa mai taie din satietatea vinetelor prajite. La o tava de salata, va trebuie cam o cana de 250 gr de sos. E ideal ca legumele sa ‘shada’ o vreme in sosul asta... (ah.. imi ploua in gura...)

4. Suntem aproape gata. In tava in care veti servi salata se pun, in straturi: felii de vinete, felii de ardei capia si felii mici mici mici, presarate ici colo, de ardei iute. Cand vreti voi, intre straturi, turnati cate putin sos. La final, il puneti oricum pe tot :o).

5. Conform cu poza, patrunjelul se macelareste dupa bunul plac si se arunca intr-o ploaie de buna dispozitie – care de altfel sper sa va urmeze si cand savurati salata.

E delicioasa. Garantez!

Imi da si mie cineva la schimb o reteta buna? Plec cu echipa de echipa in teambuilding si ma gandesc sa le gatesc ceva la minut. E? Ma ajuta cineva?

Sa promit? Sa nu promit?...

Nu am mai fost la sala de peste o luna. Iar am picat in panta nesimtitului. Ca se lumineaza tarziu, ca sunt obosita, ca nu am echipament de iarna... Tre sa fac ceva cu chestia asta urgentissim. Habar nu am cum sa raman constanta in privinta sportului, imi face atat de bine si cu toate astea e primul lucru la care renunt cum am cate o scuza mai la indemana. Ma tine entuziasmul cateva saptamani si iar ma culc pe o ureche. Sunt lamentabila!

Ma gandesc asa: sa fac o categorie speciala pentru sport, diete, intretinere fizica... blah blah blah si sa promit solemn si public ca scriu despre c e f a c e u sa se intample in arie. Scriu periodic. Saptamanal. Poate de doua ori pe saptamana. Mi-e frica sa fac promisiuni :o). O sa scriu :o)

Sa privesc partea plina a paharului – daca toamna asta reusesc sa revin la ritmul de peste vara, de 3 ori pe saptamana, cate o ora si ceva dimineata... inseamna ca pot decreta 2007 drept anul in care am fost de cele mai multe ori la sala. E? E? :o)


Cica promit ;o)! De luni reincep treaba! :o)) Pe bune!

PS: Categoria se cheama 1 calorie...2 calorii... si aici o sa vad eu cum stau cu ambitia.