Povestea asta o scriu fara nici o tragere de inima. Simt cumva ca imi fac doar datoria de a nu mai tacea. Nici acum, nici niciodata.
El are cu aproape 20 ani peste varsta ei, nu e tocmai genul beauty, ba chiar omul recunoaste: sunt scund, gras si ma apropii de 50! Nu va spun de unde am preluat citatul, va trebui sa ma credeti pe cuvant ca asa spune! Omul detine o cariera, are un statut anume, s-a plimbat suficient de mult prin lume cat sa te astepti ca are in desaga culturala diverse astfel incat sa inteleaga situatii, contexte, probleme... In virtutea profesiei si pozitiei, detine controlul situatiei, comanda strategia, supervizeaza implementarea, coordoneaza echipa iar mai nou i-a cazut cu tronc o subalterna.
Care subalterna mi-e prietena. Si, ca profil, e la polul opus: inaltuta, subtirica, voioasa, vesela, comunicativa, tanara nevoie mare. Cum spuneam, sunt cam 20 ani diferenta intre ei. Nici gand ca ea sa accepte vreun avans de la el.
De la priviri absolut dezinteresate la inceput, acum s-a trezit ca... el ii poarta sambetele. Nu se mai fereste de avansuri, il surprinde cum o tinteste pierdut cu privirea, se ofera la orice pas sa o conduca cu masina fara ca ea sa poata spune NU ar parea lipsit de politete sa refuzi un sef 'bine-intentionat'. A reusit sa evite cateva invitatii la cina, la film, in oras. Cireasa de pe tort (ca tot imi place la nebunie expresia asta mai nou) – astazi i-a trimis un e-mail. Cu o poezie. He is kind of in love: ‘Uneori ma privesti... alteori ma respingi... mai nou te-ai si vopsit... de tot am ametit...’ din motive evidente de discretie, am reformulat eu putin versurile, rima. Point is ca nu stam de vorba cu un Eminescu, stam de vorba cu un sef indragostit pana peste urechi de subalterna lui si ca ea se simte stanjenita, speriata... citez: ‘dezgustata’. Si este evident ca omul sare calul si se face ca nu vede. And that makes me sick.
Suntem la limita intre ridicol si pericol.
Va marturisesc ca am trecut si eu printr-o situatie similara. Nu mi-era sef, mi-era profesor, imi dadea meditatii, ma pregateam pentru facultate. Nu voi povesti insinuarile si situatiile prin care a trebuit sa trec pret de cateva intalniri pana cand am decis ca nu mai intru in acea casa, unde doua minunate fetite erau singura mea asigurare ca nimic nu mi se va intampla rau. Am reusit sa scap de momente absolut penibile renuntand la orele cu el – spre disperarea mamei mele, care nu intelegea de ce nu mai vreau sa ma pregatesc cu el, un domn atat de distins, profesor universitar, la care am ajuns cu pile, relatii, cunostinte, interventii... Nu i-am spus decat mult mai tarziu mamei si am facut-o zambind, mandra ca am stiut sa spun STOP unui moment care deja risca sa devina periculos.
Acum ca mi-am amintit de episod demult inchis in sertarasele memoriei mele, imi dau seama ca am pastrat o mare parte din resentimentele de atunci. Simt inca furie, ma simt in imposibilitatea de a ma apara, de a replica in cel mai natural mod: f**k off! Nu am inteles niciodata de ce a trebuit sa mi se intample mie sa fiu admonestata chiar si atat de subtil incat nu as fi avut ce sa replic, cu ce greseam, cand greseam, daca eu faceam ceva ce nu ar fi trebuit. Acum stiu mai bine decat atunci. Singura mea greseala era tineretea si exuberanta, zambetul mereu naiv si incapacitatea de a vedea pericolul intr-un barbat care putea sa imi fie tata, unchi sau chiar bunic... dar care inainte de toate imi era p-r-o-f-e-s-o-r... La vremea aceea, nu m-am gandit nici o clipa la denuntare, la dezvaluire, la a spune si altora ca este anormal ce se intampla. De ce?! In primul rand de teama ca nimeni nu m-ar fi crezut acuzand un ditamai nume si o asa personalitate, pe mine, o naiva pustoaica aspiranta la facultate. Nici macar mama, asa credeam atunci. Si asta am trait-o personal, nu am vazut-o in filme. Inutil sa va spun ca mintea mea de acum ar fi functionat altfel. Ar fi ripostat si l-ar fi confruntat intai de toate pe el cu nesimtirea lui. Ceea ce am si incercat – timid, ce-i drept – sa fac in anii ce au urmat, cand l-am avut profesor la facultate. M-a urat, in preajma mea era vulnerabil. Se vedea pe el, se simtea din priviri. Atat macar am reusit!
Ca sa revin la situatia prezenta, question is: ce sfat as putea sa ii dau prietenei mele??!!! De plecat.. nu ar pleca din actualul loc de munca. Dar vorba ei... nu inca! S-ar putea sa fie nevoita, mai ales daca nu face nimic. Iar eu... si din pricina povestii de mai sus, sunt prea pornita pe genul asta de situatii si, mai greu!, cred ca in cazul ei e nevoie de o farama de diplomatie si tact ca sa rezolve situatia conform cu statutul, locul, persoana... Plus ca mi se pare trist sa trebuiasca sa iti construiesti o mica strategie de cum sa ii comunici sefului tau ca este deplasat in avansuri si farmece indezirabile... Adica... asta ar fi ultimul lucru la care as visa sa il am pe lista mea de to do.
Cred ca trebuie sa iei o pozitie intai de toate si cred ca indiferenta ucide incercarile de acest gen. Cu proxima ocazie deplasata, confrunta-l, accepta consecintele unei discutii directe. Daca ai puterea sa o faci usor relaxata, empatica (ceea ce eu nu reusesc deloc acum) s-ar putea sa iesi mai ieftin de la ananghie. Personal, in prima faza as incerca sa il aduc din nou pe track-ul destul de bine definit al relatiei de la birou – eu eu, tu seful... hai sa ne vedem de obiectivele profesionale. Spune-i ca nu te simti deloc confortabil in anumite momente, ofera-i-le exemplu, pastreaza discutia numai in aceste limite – ale dovezilor evidente. Apoi, pastreaza distanta, increderea in tine si in ceea ce ai decis. Nu poti decat spera ca are suficient bun simt cat sa isi dea seama ca greseste. Iar daca nu... too bad for him! Din punctul meu de vedere, ar fi la un pas de a se face de kko in public. Nu m-as sfii, chiar daca asta ar insemna sa plec din echipa, din companie.
Nu stiu altii ce ar face...
PS: As vrea sa considerati acest mesaj si un raspuns la comentariile anterioare legate de femeia singura care, teoretic, nu ar avea de ce sa aiba prea multe probleme intr-o confruntare de dominare directa, stresanta. Credeti-ma... cand am spus asta m-am gandit la multe situatii si contexte mai toate, evident, discutabile!
Later edit >> Da, e singura si ea, prietena de care v-am povestit. Si da... ca sa citez o replica primita, e 'cazul clasic'. Dar cum il depasesti, cum iesi dintr-o poveste din asta cu basmaua curata?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 Comenteaza:
1.Povestirile ce pornesc din miezul stinjenitor , ciudat, neguros, absurd al realitatii si care se simte ca vin de acolo poarta, ca vrem ca nu, greutatea ei amara. Poate ca intr-o zi vei lua mai multa distanta si atunci lucrurile vor putea fi tratate cu ironie...eu asta simt, ca nu te a- indepartat suficient, sui uman iti dau dreptate, inteleg, de episoade, ca ele te traiesc inca, si poate nu ar trebui sa le lasi sa o faca prea mult...ma voi mai gindi la asta si poate iti voi spune mai bine...
2. da, barbatii pot fi sinistru de penibili in situatii anume...si cind sunt si sefi, comandanti de ceva ai micii lor zone frustrate, vanitoase, mici, inguste, cind nu au umor, autoironie, sarm, inteligenta, simt al masurii, al buneicuviinte, al respectului, cind gindesc prin pielea lor asudata de mamifere ...da, devine chiar sinistru
3.da e simplu sa rezolvi situatia, prietena ta are de ales fie tolereaza situatia si va purta mult timp, ca vrea ca nu, un sentiment de ceata si culpa, fatalmente, fie taie, clarifica, si e mai sanatos asa...ideea e ca nu stim definitia compromisului si lasitatii iar cind o aflam s ar putea sa nu ne placa
4. in materie de descifrat psihologie abisala de barbat la 40, cu reverenta amicala, sunt la dispozitia dv.
Da, scriind aseara mi-am dat si eu seama ca inca nu am trecut peste acele momente. Mi-a fost prea frica la vremea aceea, eram terorizata, am acumulat diverse si apoi le-am ingropat, vezi Doamne, nu mi-a mai pasat. Cum am aflat de prietena mea, totul s-a reactivat, navalnic. Bine macar ca acum nu ma tem sa vorbesc despre asta.
Stii care e ironia sortii? Inca preda. Sigur isi castiga painea si din meditatii, fetitele mai mult ca sigur au crescut.. Nu pot sa sper decat ca s-a potolit. Altminteri, mai numara probabil 'victime' crude, naive, incatusate... Cat de trist!
Si... bine ai venit pe blogul meu! M-am luat cu povestea si am uitat de cele firesti cand ti se deschide usa casei! :o)
e mai mult de ct trist, e groaznic, daca stam sa ne gindim bine...dar trebuie sa ai grija de tine , sa nu te lasi dusa de starea aceasta, vorbesc serios, trebuie decis in cazul prietenei tale, iar in cazul tau stii, iarta ma ca intervin in chestiuni atit de delicate unde sfaturile pot fi fbine impoliticoase sau nepotrivit de familiare, daca ai pune problema din punct de vedere religios moral, cred ca ai putea rezolva...
te rog sa ma ierti ca primind comentariul tau la aratatoarea, din graba, crezind ca e la mine, am postat nepotrivita expresie...imi cer scuze
Toata confuzia numai spre bine! Iti garantez! :o)
multumesc pentru intelegere, amabilitate si pentru lectura unui blog, dramatic, onest, care iti da sentimentul ca dincolo de cuvinte e viata, nu doar un aer fictional...sa ai o zi frumoasa...acum merg la Dodu sa mi cer scuze de confuziui ce le regret
multumim de vizitaaaa :o)
te mai asteptam anytime la o cafea si-o vorba! :o)
Acest om scund, gras si cu aproape 50 de ani de existenta vrea sa fie fericit. Insa a ales gresit modalitatea de a-si gasi fericirea, caci acest gen de fericire urmarit de el in cazul de fata trebuie sa fie si senzatia magarului care isi intinde botul spre morcovul legat la axa de tractiune a carutei, care-l tantalizeaza dar si energizeaza. Ah si cind va ajunge el morcovul !!! Domnul gras incearca sa puna botul pe morcov.
Exita anumite nedreptati biologice date de evolutia naturala. Una din ele am constatat-o cu mult timp in urma si nu intodeauna cu placere. Nu stiu cum se face dar unii barbati chiar daca nu arata precum Adonis viseaza numai la femei frumoase si se straduiesc, uneori chiar sunt dezagreabili, sa vaneze respectivele femei. Care este secretul confuziei lor? Ce-i mana pe ei in lupta?
Ca orice cautator de adevar, in decursul timpului, am incercat sa-mi raspund la aceasta dilemma. M-am mai luminat dupa ce l-am citit pe Desmond Morris. Cartea lui, “The naked ape” -Maimuta dezbracata, m-a invatat cum s-au dat jos stramosii nostri din copaci si au pornit-o cu platfusul caracteristic speciei spre savana in cautare de aventura si renuntari. Acolo, masculii care isi tatuau alfa pe frunte au fost nevoiti, spune Morris, sa lase ceva femele si la cei care aveau scrijelit omega in acelasi loc vizibil. Motivul era simplu. Mamutul daca nu-l vinezi in grup chiar daca esti Rambo, no chance . Asa ca decit sa auda de la vreun mamut suparat “Asta la vista amigo” barbatushii bengosi s-au reorientat...Se pare ca D-nul Alfa nu putea sa-i convinga pe D-nii Omega sa devina membrii folositori al clanului decit daca le lasa si lor...ceva.:)) . Adica cei urati primeau si ei ceva parte femeiasca pentru a fi apoi folositori la vanatoare. Asa s-a creat, vorba D-lui Morris, celula familiala,.. asta era la vreo trei pagini explicative mai incolo dar am inteles.
In ciuda doctelor teorii evolutive mi se pare ca in oasele stramosilor nostril masculi curba erotica a literei alfa a ramas mai bine incrustata decit cercul neterminat a lui omega si de aici izvoresc a parte din problemele cu purtatori de testosteron. Probabil domnul scund, gras si venerabil simte inca litera Omega tatuata pe frunte si-si cere portia de parte femeiasca.
Ca sa revin la o posibila solutie a situatiei descrisa de Andreea, si eu consider ca o confruntare este de dorit in situatia fetei. Ideal ar fi sa-si pastreze verticalitatea coloanei vertebrale si sa-l invite la o discutie in care sa clarifice situatia. Indiferent de consecinte ea se va simti OM si isi va tine fruntea sus. De cele mai multe ori asta conteaza. Solutia nr 2, mincinoasa si nerecomandabila: ar putea folosi un ton amical, ar trebui sa uzeze de o stratagema de genul: sefu', stiti unii dintre colegi au senzatia ca dvs nutriti sentimente "speciale" pentru mine insa eu sunt convinsa ca ei se inseala si ca de fapt sentimentele dvs sunt pur colegiale si ca nu doriti sa ma puneti intr-o imagine proasta fata de colegi, mai ales ca in perioada urmatoare urmeaza sa ma marit! (asta ar putea fi o minciuna nevinovata ce poate salva situatia, in fond nici un barbat sanatos la minte nu ar incerca sa mai cucereasca o fata care intentioneaza sa se marite). Aceasta este insa alternativa trista, jenanta dar care insa poate salva situatia. Uneori scopul scuza mijloacele, nu?
Spune Andreea: "Din punctul meu de vedere, ar fi la un pas de a se face de kko in public. Nu m-as sfii, chiar daca asta ar insemna sa plec din echipa, din companie"
Si ce rezolvi cu specialitatea balcanica nimita balacareala? Tu femeia pui un mascul la punct? Il inveti minte? Asta te poate face sa te simti mai bine? Oricum el stie ca este un porc, actiunea ta nu va schimba nimic. Ca o paranteza, asta-mi aduce aminte de o inscriptie cu markerul ce am vazut-o intr-un wc public. Contrastind cu albeata faiantei scrisul era sigur si fara ezitari iar grosimea literelor dat de virful lat al markerului il facea aproape agresiv. Fraza simpla,la subiect si antimasculina.“Men are like toilets either occupied or full of shit." ”Barbatul este precum un WC- public, ocupat sau plin de rahat ”.
Parerea mea este ca in loc sa incerci sa demonstrezi un lucru deja stiut mai bine poti pleca din firma ca o doamna. Cu un zamet amuzat in privire si cu sentimentul de mila zugravit pe figura. Nu ar merita sa te cobori intr-atat incat sa te certi cu un individ marginit si alienat.
Si daca totusi prietena ta accepta sfatul tau referitor la KKO in public, as dori sa-i ofer si eu un banc din care cu siguranta poate invata ceva :)
Cum poti rani un barbat doar cu cuvinte?
Ii dai in cap cu dictionarul.
Pentru bancul urmator imi cer scuze deoarece pe de o parte este interzis minorilor iar pe de alta parte este off topic. Insa este atat de amuzant :)
Un cuplu la restaurant. Vine ospatarul: - Ce doriti sa serviti?
Ea: - O friptură mare şi o salata pentru mine si o salata pentru el.
Dupa un timp, ospatarul revine: - Mai doriti ceva?
Ea: - O friptura mare pentru mine si o salata pentru el.
Ospatarul:- Nu va suparati, dar domnul nu consuma decat salata?
Ea: - Pai daca face sex ca un iepure atunci sa manance ca un iepure!
A nu se intelege de aici ca fac niscai aluzii la potenta barbatului de 50 de ani :)
A nu se trage nici concluzii gresite in cazul in care un barbat consuma salata.
Atata doar ca...eu personal o sa fiu mai atent cand voi comanda intr-un restaurant.
Balacareli? Cine vorbeste de asa ceva?!! Helllooooo! Me here. D'ont agree. Nu am propus nici macar o clipa balacareli. Ia sa vezi cum isi sapa singurel propria capcana. A nu se trage concluzii gresite, pls...
sa vorbeasca cu el neaparat. mai ales ca dupa primirea poeziei, daca nu reactioneaza clar, are ceva sanse ca seful sa-si imagineze ca poezia a fost bine primita.
si, eventual, sa caute pe net info despre legislatia care sanctioneaza hartuirea sexuala; si sa se asigure ca seful afla cumva de preocuparile ei in domeniu.
sa nu-si imagineze ca fiind excesiv de sobra si evitandu-i prezenta, omul o sa inteleaga singur.
de ce nu-i raspunde tot pe mail? in 2-3 randuri. am primit mesajul dvs. nu, multumesc. relatia dintre mine si dvs exista, din punctul meu de vedere, doar pe nivel profesional.
(si sa nu stearga mailul de la el. ca nu se stie cand ii prinde bine :))
Trimiteți un comentariu