Margarinta - femeie fericita?

Cred ca intr-o alta viata am dus-o mult mai bine decat o duc acum. Adica... din punct de vedere mental. Ma refer la framantari, ganduri, probleme, fire de par despicate, supa de pui pentru suflet de femeie, din astea. Fleacuri multe si marunte, care fac de multe ori masa critica in putinii centimetri patrati din cutia mea craniana si... se revarsa. Cred ca pur si simplu intr-o alta viata trebuie ca mintea mea sa fi fost mai linistita, odihnita, neagitata si zilele mele trebuie ca se scurgeau mult mai simplu.

Cred ca intr-o zi normala ma trezeam dimineata si, in loc de manat cu masina prin traficul asta absolut enervant, de fapt imi punem ciubotele si ieseam sa mulg vaca si sa ranesc la grajd. Si dupa asta, in loc de to do list si cafeluta la espressor, treceam direct la treaba: taiam o gaina din ograda, aruncam niste ceapa tocata in tigaie, caleam impreuna cu alte cateva legume si faceam tocanita la droaia de copii din curte. Si spalam zeci de toale pe o magla, cu apa din fantana si cu sapun de rufe preparat in aceeasi ograda. Mai dadeam de mancare la curci si gaste si purcelusi si pe urma ieseam la poarta sa mai aud o barfa de prin imprejurimi. Si undeva, pe la amurg, odata cu cireada de vaci care se intorceau de la pasune il vedeam pe barbata-miu ca vine pe sapte carari taman de la munca, dar ca o femeie echilibrata de natura si cu scaun la cap ori imi vedeam mai departe de gospodarie, ori il boscorodeam de amutea si ii tranteam in fata o lingura de tocana inainte sa il trimit la culcare. Odata cu gainile. Si daca era sa am griji.. ma frasuiam ca vecinul de peste uluci a taiat o ratza si nu stiam daca e a lui sau de fapt a furat-o pe a mea, ca nu imi ies ratzele la numar. Sau daca la hora sambata viitoare Florica va mai dansa cu Vasile sau se intoarce la Marinica care o plange-ntr-una de o vara. Sau ca fiu-meu Costicuta a luat 4 la romana. La ceeee? Lasa soro, copilu’ tre sa fie potcovar, nu literat.

Cam atat cu grijile. In rest, liniste. Ce analize si zbateri interne, ce Andreea cu aura si Andreea cu cornite, ce figuri si fitze cand nu e cazul, ce atata drama, ce atatea scenarita, ce atatea complicatii??!! Pana si numele asta: ce Andreea frate? Sevastita. Frusina. Margarinta. Simplu, fara etimologii si fonetici si semantici. Ete na!

Imi zice Irina ca viata ‘mea’ la tara e idealizata.

Irina: ia imagineaza-ti cum e sa ai buda in curte
Irina: sa te speli iarna cu apa rece gheata
Irina: sa-ti puta in casa
Andreea: ei ashi
Andreea: cand ai mintea ca Margarinta
Andreea: nu ai miros fin...

Simplu ca ziua buna, asa e bine sa fii. Sarac cu duhul si ai fericirea asigurata. Sa fii dotat cu o minte calma, odihnita si necomplicata. Nu ca mine cea de acum, din viata asta, ca e 11 noaptea si dezbat probleme serioase intre mine si mine: unde sa fac mai intai ordine oare... in casa, in ganduri sau in viata?? As prefera fericirea asta eterna, armonia din ideile simple, necomplicate, nederivate, necreative. Ii iubesc pe oamenii astia – ca Margarinta de mai sus. Margarinta – femeia curata si simpla de la tara.

Nu e prima oara cand dezbatem tema asta – eu si Irina. In discutiile noastre lungi si analitice despre ce suntem si ce am vrea sa fim se strecoara si ideea asta: ce n-as da sa fi fost o tarancuta simpla si asezata, fara mari probleme existentiale. Fara drame majore ca nu ar avea de unde sa apara. Sau... ca de exemplu... din lecturile de prin scoala, ne-am duce putin - ca de relaxare asa - in oricare din romanele astea...

Andreea: viata la tara (de duiliu zamfirescu)
Andreea: ce mai era...?
Irina: niste tarani
Andreea: asa
Irina: morometii
Irina: ion
Andreea: rascoala
Irina: neamul soimarestilor
Irina: rascoala, da
Andreea: fefeleaga
Irina: Darie!
Andreea: mara
Irina: bai baga-mi-as
Andreea: amintiri din copilarie
Irina: parca suntem neam de tarani, nu exista intelectuali
Irina: ce mai era...?
Andreea: moara cu noroc
Irina: ma mai gandesc
Irina: hanu' ancutei
Andreea: da da
Irina: Miorita bai
Irina: mos ion roata, btw
Andreea: la vulturi!
Andreea: :))
Irina: :))
Irina: fii atenta, "comentariu literar"
Irina: taranul nu e stapanit de ideea de a avea pamant, ca sansa a fericirii sale
Irina: morometii-drama taranului intelectual?
Andreea: asta ma gandeam si eu
Andreea: ca de fapt tot ce am enumerat noi acolo
Andreea: nu sunt deloc povesti cu oameni cu minti odihnite
Andreea: on the contrary
Irina: asa e
Andreea: au si aia niste drame...
Irina: toti erau framantati
Andreea: da...

Asa e. Nici Margarinta sa fi fost in alta viata, nu m-ar fi ocolit nefericirea, fie ea si de o zi. Gaseam si eu un Ion materialist sau vreo droaie de iobagi sa imi faca zilele negre rascolindu-se...

Prieteni... noroc cu noaptea ca iar a venit. Noroc cu somnul... (poate o visez pe Margarinta). Aoleu... poate maine dimineata ma trezesc in cantat de cocos si izuri de grajd... Poate imi revin, t-o-t-u-s-i. Poate asa ma mai trezesc la realitate... Pfui... vreau inapoi la mine in secol, vreau in trafic, vreau sa fiu eu... Ma descurc cu restul... vreau doar inapoi... la mine acasa :o).. Pfui...!