Ghid de supravietuire pe A2

Tocmai m-am intors de la Constanta. Sunt convinsa ca marea majoritate deja ati circulat pe Autostrada Soarelui de cel putin cateva ori si ati remarcat ca spatiile de servicii sunt... NU. Adica exista, de anul trecut totul e pregatit ca ele sa isi intre in drepturi, dar tot ce poti sa faci acolo e... sa stationezi sau sa te risti, din loc in loc... pentru un pipi.

Si drumul de intoarcere, noaptea, de la Constanta spre Bucuresti, mi-a starnit pofta de liste. M-am gandit sa retin ca data viitoare cand ma apuca plecatul spre est... sa ma pregatesc din timp, cu de toate. Si pe voi sa va avertizez, atat cat se poate... Stiu ca fiecare cu experienta proprie, dar poate vreti sa luam aminte... ca inainte de A2 trebuie sa:

1. Alimentam rezervorul cu ce ii trebuie lui. Masina mea primeste maximum 40 litri benzina – asta teoretic imi ajunge sa trec autostrada de la un cap la altul. Cred. Daca, Doamne fereste!, mi s-ar intampla ceva – nu stiu... zic si eu, daca mi s-ar intampla sa ratez ultima benzinarie la iesirea din Bucuresti... raman la mila voastra. Umpleti rezervorul cand plecati, va rog. Pana la muuult dupa iesirea de pe autostrada nu exista nici o benzinarie. Nu avem nici una pe raft. De 2 ani, de cand s-a dat in folosinta autostrada asta... benzinariile nu se mai gasesc pe piata. E penurie totala intre Bucuresti si Fetesti!

2. Atentie: obligatoriu pp/kk inainte de plecare. Daca nu va amintiti de asta cand opriti la benzinarie... sunteti pe cont propriu. Si aveti 2 optiuni: ori rezolvati problema ‘civilizat’, in budele infecte amplasate din kilometru in paste in respectivele spatii de servicii publice, ori va usurati apeland la metoda traditionala – langa gardul de la marginea drumului, printre alte dovezi similare lasate de predecesorii in trafic. Pardon, mai exista o solutie – cica japonezii au venit cu o inventie. Au gandit un device special pentru nevoi fiziologice care apar firesc si subit in timp ce soferii stau in linii interminabile, in trafic. Problema e ca daca te apuca orice pe A2... in mers... nu te mai scapa nimeni. Si micutul japonez e tare departe.

3. Cumparam apa. Mancam sau facem provizii de drum. Iesirea din Bucuresti e ultima sansa. Punct.

3a. Direct legat de sfaturile de mai sus, ma mai gandesc la: nu consumam alimente potential daunatoare digestiei optime!!!!

3b. Nu bem multa apa. E bine sa mentinem vezica intr-o stare prietenoasa pentru o ora si jumatate cel putin.

4. Incarcam telefoanele mobile. La nevoie, pe A2 nu ne mai salveaza decat mobilul. Se stie bine ca nu exista nici un alt punct de contact viabil. Cabinele sugestiv intitulate ‘SOS’ sunt praf in ochi. Nu merg.

5. Verificam toate luminile masinii. Adica sa f u n c t i o n e z e. Daca va prinde noaptea pe aici, va prinde bezna. Marcajul de pe mijlocul drumului este realmente chior pe distante foarte mari, multe din panourile care despart cele 2 sensuri sunt acum probabil... tabla pe casele nevoiasilor care s-au servit direct din drum. Culmea – lumini din abundenta in zona... spatiilor pentru servicii. In rest, faza lunga este vitala, luati-o cu voi! Daca nu... ma gandesc: o lanterna... ceva???!!!

6. Foarte important: ne pregatim pentru o cursa de tip... ‘150 km obstacole’. Noi am intalnit pe drum... un cal. Un C A L: din ala cu 4 picioare, o coada, o coama, un cal pe care poti pune sha, capastru, fraie si care trage la caruta. Un cal, oameni buni! Nu stim ce pastea pe mijlocul autostrazii la 9 seara, in bezna descrisa mai sus... dar acolo era. Pasea alene, calm, nimic nu parea sa il stinghereasca. Bietul de el... ! Si mai si: niste domni bine intentionati se agitau pe ‘aleea’ asta, cum aparea cate o masina la orizont. Noi i-am vazut cum alergau de la stanga-dreapta pe sensul nostru de mers cu niste leduri luminoase in mana si purtand veste reflectorizante. Cand ne-am apropiat, s-au urcat pe gardurile din stanga si din dreapta. Asta era metoda ‘oficiala’ de semnalizare a unui cal pe mijlocul drumului. Tot e bine, gratie lor sunt aici sa scriu acest post. La 100... si multi km la ora ma intreb cum mi-ar fi stat cu un cal pe mine, pe A2.

Hm... Rad de plang. Rad.. de plang.

PS: Jur ca nu imi explic cum a ajuns calul ala acolo. Restul... mi le pot explica. Calul insa... nu!