9 sept. 2009

My FeriCity


Miercuri, 09.09.09

Astazi as construi un oras nou nout in care toate lucrurile ar fi desprinse din povestea lui Bine. Totul ar fi minunat, binele nu ar avea nevoie de contrapondere ca sa existe, nici ziua de noapte, nici albul nu s-ar defini prin opozitie cu negru. Toate lucrurile ar fi frumoase, in insasi esenta lor. Orice din acest oras mi-ar aminti mereu cat de frumoasa e viata mea.

As locui intr-un cartier de casute miniaturale, insiruite pe drumuri imaculate, cu placute de-o schioapa, ornamentate cu flori si liane multicolore: Aleea Curajului, Strada Prieteniei, Intrarea Veseliei...

In centrul oraselului ar fi Piata Libertatii, in care s-ar afla Teatrul Generozitatii, Cafeneaua Creativitatii si Universitatea Minunilor. Pe malul Raului Abundentei, traversat de multe poduri dantelate, pline de jardiniere din care ar izvori tufe de petunii colorate, s-ar afla pajisti verzi pe care m-as plimba in fiecare zi.

In cartierul Compasiunii s-ar gasi Palatul Demnitatii, unde inteleptii orasului ar lucra sa rezolve cazurile de Miracole, ajutandu-i pe oameni sa faca fata noilor minuni din viata lor, sa compuna declaratii de dragoste si sa inventeze noi modalitati de exprimare a iubirii. Locuitorii s-ar intalni aici de doua ori pe saptamana, invatand sintaxa potrivita pentru a-si exprima cat mai bine sentimentele.

‘Nu’ ar fi inlocuit cu ‘ba’, astfel ca oamenii ar spune mereu ‘ba pot’, ‘ba vreau’, ‘ba merg’... Te iubesc ar fi in loc de punct la finele fiecarei propozitii, si toate intrebarile s-ar formula cu Te ador ca prefix. Te ador vrei o cana cu apa? Va ador imi dati si mie un o paine? Te ador ai vazut filmul de aseara? Te ador unde-mi sunt ochelarii?

In acest oras oamenii ar fi, fiecare, intruchiparea unei valori. As fi vecina cu Familia Splendid, cu domnul si doamna Perfect, cu precupeata Ama-Zing si cu venerabilul profesor Brilli-Ant. M-as intretine cu florareasa Blossom si as cumpara legume de la aproxarul domnului Tasty. Asta ca sa ii mentionez pe cei din vecinatate. :o)

Viata noastra ar curge fara masura timpului. Totul ar fi un permanent prezent, doar curgerea anotimpurilor peste orasul meu ar fi o vaga amintire a orelor si lunilor din calendar. Am imbatrani doar din primavara pana in iarna, urmand ca la prima raza de martie chipul fiecaruia sa revina la aceeasi varsta ca anul trecut. Copiii ar ramane copii, tinerii ar retrai mereu vibranta euforie a tineretii, si batranii si-ar purta cu usurinta intelepciunea un an, si inca un an...

Alegerea ar fi si ea la indemana fiecaruia. Oricand si oricum, in rezonanta cu viata oraselului si cu trairile celor din jur, lucruri facute ar putea fi desfacute, oamenii s-ar putea intoarce la situatii de viata mai confortabile, dupa bunul plac.

Si eu, de meserie, as fi... studenta. Pasii mei ar urma mereu si mereu coridoarele curate si luminoase ale Universitatii, iar cursurile despre materii precum Modestie, Cooperare si Gratitudine s-ar desfasura in sali aerisite, colorate, vibrante. Muzica ar fi in loc de matematica, Desenul s-ar invata in loc de caligrafie, iar sportul ar fi Gratie in miscare ... Examenele ar fi, de fapt, sarbatori ;o)

Intr-un asemenea cadru, evident, as fi mereu zambitoare, calda, deschisa si binevoitoare. As locui in Casa Iubirii. M-ar chema Hope si as fi mamica a 2 copii pe care i-ar chema Beauty si Dream, as avea un catel pe nume Joy si un minunat sot, respectabilul Domn Bonom. In fiecare dimineata l-as reintalni la fel de tanar si incantator, spunandu-i: “Buna dimineata te iubesc”. Si el, rasarind de sub cearceafuri cu ochi somnorosi, iscoditi de raza de primavara ce i s-ar juca pe chip, mi-ar raspunde bland: ‘Te ador: ce faci iubita mea?!”...

.....

PS: Mai sunt de vanzare niste casute pe Strada Rabdarii. ;o)

0 Comenteaza:

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates