Miercuri, 30 septembrie 2009
O pilda care mi-a placut mult si care revine deseori in discutiile cu prietenele mele este urmatoarea:
Sfantul Augustin, un filosof si teolog renumit, care dorea foarte tare sa inteleaga doctrina Trinitatii si sa si-o explice in mod logic, se plimba intr-o zi pe malul marii si reflecta la aceasta chestiune.
La un moment dat, a vazut un copilas care se juca pe tarm. Facuse o gaura in nisip, alerga la mare, lua cu o galetusa apa si se intorcea pentru a varsa apa in gaura. Si tot asa, alerga neobosit la mare, venea cu apa, o turna in gaura si privea cum se scurgea printre milioanele de fire de nisip. Sf. Augustin s-a apropiat de copil si l-a intrebat:
- Copile, ce faci tu aici?
- Incerc sa pun marea in aceasta gaura.
- Pai cum crezi tu ca vei reusi sa pui marea asta mare in gaura asta mica?
La care copilul i-a replicat filosofului:
- Si tu... tu cum crezi ca vei putea sa indesi in capul tau mic... incomensurabila Trinitate?!
4 Comenteaza:
Privind Augustin din ceruri catre cel care a inventat pilda i-a strigat:
"Eu nu am avut niciodata probleme cu Trinitatea. Inima imi era deschisa si loc era suficient acolo.... asa cum este si in inima ta"
Povestea nu spune daca persoana l-a auzit pe Augustin. Eu cred ca nu.
Crezi ca e important?
Nu. Nu e deloc important. Cine se pune sa analizeze ceva, va pierde esenta. Poti sa povestesti un an si o vara despre o inghetata de nuca cu toping de cirese amare. Poti sa faci un tratat despre ea.
Dar pana nu o gusti, nu stii nimic.
Miracolul ? Dupa ce ai gustat, lasi orice carte, orice tratat si mai ceri o portie. E tot ce poti sa mai faci dupa aceea.
Pai si nu crezi ca pilda asta, fie ea intamplare adevarata fie nu (ca ai dreptate, niciodata Augustin nu o sa se mai intoarca sa ne confirme.. :o), asta spune? Ca mie fix asta imi transmite... :o)
Trimiteți un comentariu