De azi in 3 zile scap de creta de pe picior. Nu vreau sa dau niciun fel de atentie gandului nebun din ceafa care imi spune ‘de fapt... abia atunci o sa afli daca vei mai sta cu gipsul, daca genunchiul tau este sanatos, ce va implica recuperarea...’ Acest gand este un gand nesimtit si nu merita nicio clipa de atentie din partea mea.
Voi continua asadar micul jurnal de bord din pat. De cateva zile, dintre perne si paturi, m-am oferit cobai in studiul schemei prin care se formeaza gandurile din capul meu. E interesant cum functioneaza mintea omului in clipa in care e prinsa in catusa imobilitatii. Din cauza ca nu am cum sa ma implic in activitati fizice, nu am unde pleca si nu ma pot antrena in cine stie ce lucruri marete, cea mai abitir si la indemana practica este ganditul. Ma gandesc la de toate, si prea putine sunt ‘sanatoase’. La ce e, la ce nu e, la cum a fost si cum ar fi putut sa fie, la cum o sa fie, eventual la cum nu o sa fie, la de ce aia?, de ce aia?, de ce aia?... Cred ca mai am putin si dau in gandurita cronica.
In realitate, nu e nimic constructiv, nici distractiv, nici folositor in chestia asta. Ma lupt cu milioane de ganduri care ma obosesc cumplit. Cand si cand, reusesc sa imi focusez atentia asupra lor si reusesc sa fac putina liniste in vacarmul interior al cutiutei pe care o port pe umeri. Pentru asta e nevoie de o atentie sporita, de un exercitiu constient de focus si expansiune a prezentei, e nevoie de putere interioara si calm si rabdare. Si tocmai pentru ca e nevoie de atatea abilitati speciale... de fiecare data, spre ciuda mea, ma fura valul.Iata, acum... in timp ce scriu... e liniste pentru ca sunt cu totul cufundata in a scrie despre ganduri. Si gandurile, cand te gandesti la ele... tac. Exact acesta e secretul si singura arma imediata pe care o avem impotriva atacului destructiv din cap: gandul la gand omoara gandul.
Sunt convinsa ca si voua vi se intampla sa deveniti uneori constienti de faptul ca trec ore intregi si un anume subiect v-a mancat toata atentia interioara. Cine stie ce chestiune va chinuie mintea si in jurul temei se nasc milioane de variatiuni. Aceasta ne este corvoada in viata pe pamant: ganduri si descendenti ai acestora se nasc, se ramifica, se intretaie si incet incet construiesc o panza uriasa, o capcana incredibil de puternica in care intram la vremea gradinitei si mai iesim – hehe – cu picioarele inainte...
Desi am studiat problema, sunt constienta de ea si o inteleg ca pe un dat al omenirii, nu am invatat inca sa ma impac cu aceasta idee. Ma revolta dificultatea vietii scurte, cat de complicate sunt lucrurile simple, suprematia egoului fals si mai ales ma scoate din minti tirania gandului. Tocmai pentru ca imi dau seama de falsitatea realitatii pe care o percep, asa cum e ea creata de falsul meu eu (ca pe ala adevarat inca nu am avut placerea de a-l cunoaste), de minte si capacitatea ei de a nascoci ganduri.
Si ma enerveaza tare gipsul asta, ca din cauza lui sunt in pozitia de a nu face altceva decat sa gandesc, cand de fapt tot ce imi doresc e sa traiesc mai mult si sa gandesc mai putin – a se citi printre randuri ca ma refer la acceptiunea proprie a lui carpe diem...
Nici macar nu stiu cat am reusit sa fiu de coerenta... Nu am nicio sansa in fata acestei stari de super-inflamatie gandurala cu care ma confrunt. Ah, ba da, e un trick simplu si dragut pe care l-am citit la Eckhart Tolle si care mi-a prins taaare bine. Fie chiar ca si o mica, mica victorie in fata acestui razboi gandural teribil.
Soarecele si pisica....
‘Inchideti ochii si spuneti-va: Ma intreb care va fi urmatorul meu gand. Apoi fiti foarte atent si asteptati urmatorul gand. Asa cum asteapta o pisica in fata gaurii unui soarece. Ce gand va iesi din gaura soarecelui? Incercati acum!”
Hihi. In mod normal ar trebui sa nu va vina niciun gand in cap pentru cateva clipe... s-ar lasa o liniste suprinzatoare, benefica, placuta. E o mica victorie in lupta cu gandurita. Cum va spuneam... gandul la gand omoara gandul.
Dar eu mai am de stat aici, asa ca ce pot sa fac mai bun decat sa.. ganduresc....
0 Comenteaza:
Trimiteți un comentariu