22 feb. 2008

Zile fade, ganduri plate


Sunt de parere ca daca nu scrii din inima, nu iti iese mesajul nici la jumatate din nivelul pe care ti-l doresti. Nu transmiti ce trebuie, e o facatura de care iti dai seama dupa primele randuri. Iti privesti creatia si o abandonezi pentru ca de fapt nu te reprezinta. Si nu e vorba aici doar de scris. E vorba de orice faci. Motorasul numarul unu e pasiunea. Pasiunea vine din ce simti. Feelingul... din emisfera aceea stanga, profund emotionala, care ma innobileaza si ma ajuta sa fiu mai femeie decat sunt, sau ma tot bantuie si nu ma lasa sa dibuiesc mai pragmatic si mai rational logica lucrurilor.

Lipsesc din decor de doua zile pentru ca nu stiu ce sa scriu. Timp mi-as fi facut. Am si incercat. Dupa 2, 3 randuri, am inchis documentul si mi-am zis sa imi accept momentul de pierzanie. Asa e uneori... Oare nu toti avem si zile banale? Nu doar nu ti se intampla nimic special, nici inima nu mai creeaza povesti. Se odihneste cred. Sta chitic intr-un colt si asteapta sa isi revina in simtiri.

Sunt zile din acelea care trec cu viteza luminii si de care nu iti mai amintesti niciodata, niciodata. Timpii banali care nu ies niciodata in evidenta, compun un trecut anonim. Peste un an, nici nu ma voi mai gandi la 21 februarie. Va fi ca si cand nu am venit la birou, nu m-am ocupat de zecile de e-mailuri din inbox, nu mi-am facut nervi, nu am ras cu colegii, nu am fost dezamagita, nu m-am bucurat de o salata gustoasa, nu am cunoscut pe nimeni nou, nu m-am amuzat cu cele mai recente bancuri...

Poate totusi o sa mai pomenesc din timp in timp, in cine stie ce context, ca am vazut o piesa de teatru care a avut un mesaj frumos dar pentru care nu am avut puterea sa imi deschid mintea, sa mi-l insusesc, sa il bag in vreun sertaras important al memoriei. Zile plate, din pacate.

Cea mai frumoasa parte a fost totusi soarele si aerul de primavara. Dar cand inima doarme, nici in asta nu e nimic special parca. Asa ca... despre ce sa scriu? Am scris despre nimic. Voi ce faceti cand faceti nimic?

2 Comenteaza:

Anonim spunea...

Andreea draga, de acord ca sunt zile mai inspirate si zile mai putin ... aseara in timp ce vizionam piesa de teatru, in care se comenta destul de mult pe tema formei si marimii sanilor protagonistelor, m-am gandit sa scrii un post despre ... sani. Culmea, chiar ma asteptam sa intru in seara asta si sa il vad scris deja! Sincer sper ca sugestia mea nu va face rau blogului in sensul de a provoca ceva ce tie nu ti-ar placea sa vezi scris, asa ca poti si sa ma refuzi fara a crede ca m-as putea supara.

Simply Red on 21 februarie 2008 la 21:22 spunea...

Pai, in momentele acestea de maxima lipsa de inspiratie... nu imi vine in cap decat un singur lucru, care pentru cine a vazut piesa are un meaning. Pepeni, mere, nuci... conteaza mai putin. Importanta este forma palmei care ii iubeste. Nu?! :o)

Din aceeasi piesa, da, as remarca un alt detaliu care mi-a placut, tocmai pentru ca vanez cuvintele inventate, eu insami sunt o autoare in toata regula. Pingunitza. Adica the lady of the pinguin. :o)

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates