18 feb. 2008

Monday morning mood




Sunt la cafeluta. Asa, ca in poza asta. Vreau vacanta. Vreau vara. Vreau povesti nemuritoare. Nu mai vreau munca deloc deloc deloc. Ma intelege cineva si pe mine??!!

Fotografia am vazut-o initial pe voce.ro si am luat-o de pe un alt site, unde veti gasi si alte creatii din acelasi tipar. Dar eu zic mai bine sa ramanem la cafeluta forever si sa visam cu ochii deschisi.

10 Comenteaza:

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

Coincidenta? Iti citeam postul acesta tot cu o cafea in mana. Si parul un pic valvoi. Sa ai o zi buna! :)

Simply Red on 18 februarie 2008 la 09:59 spunea...

Andreea>> La feeeeel :o). Si o saptamana cu soare!

Tudor on 18 februarie 2008 la 10:23 spunea...

Pana la vara si vacanta mai este mult, insa o poveste (chiar daca nu de genul celei la care te-ai gandit tu) iti ofer mai jos :)) :

A fost odata un rege tanar, care fu prins odata intr-o lupta cu armatele imparatiei vecine. Monarhul imparatiei vecine ar fi putut sa-l omoare imediat, dar gandindu-se poate la tineretea prizonierului ii oferi libertatea, cu o singura conditie: ca in decurs de un an regale cel tanar sa afle raspunsul la o intrebare dificila si sa aduca raspunsul in anul urmator, chiar in ziua in care a pierdut batalia.

Intrebarea era: "Ce vor cu adevarat femeile?"

O asemenea intrebare poate sa incurce chiar mintile cele mai cunoscatoare din regat, gandi tanarul rege, care stiu atunci ca a primit o sarcina imposibila. Acceptand totusi provocarea pentru ca n-avea incotro, el pleca cu promisiunea ca se va intoarce cu raspunsul, sau se va pregati sa moara exact peste un An. Ajuns acasa el lua personal la intrebari toate femeile din regat, de la printese pana la bucatarese si prostituate, apoi intreba preoti,
intelepti, tarani, cersetori, chiar si mascariciul curtii fu rugat sa-si dea cu parerea. Nimeni insa nu putu sa dea un raspuns satisfacator. Mai ramasese doar o vrajitoare - Muma Padurii – o faptura urata, stirba si cocosata care traia intr-o padure, inconjurata de animalele si farmecele ei. Regele stia ca vrajitoarea ii va cere un pret exorbitant, dar ziua cand trebuia sa dea raspunsul era atat de aproape incat el se gandi ca nu mai are practic nimic de pierdut. Vrajitoarea ceru in schimbul raspunsului ca regele sa se casatoreasca cu ea. Regele accepta
alianta cu inima grea si gandind la propria infrangere, dar dincolo de interesul personal el gandi atunci ca este mult mai important sa se afle neaparat raspunsul la acea intrebare la care n-a putut raspunde nimeni.

Raspunsul pe care vrajitoarea i-l dadu era ca "Ceea ce doreste o femeie cel mai mult este sa decida ea insasi ce face cu viata ei".

Monarhul tarii vecine vazu corectitudinea raspunsului primit, si din ziua aceea intre cele doua tari se instaura o pace si o prietenie trainica. Intre timp, la palatul tinarului rege se faceau pregatiri de nunta. Fiind o persoana de o integritate deosebita, el se purta frumos cu viitoarea sotie si ii asigura tot ce avea nevoie pentru viata impreuna, vorbindu-i intotdeauna cu multa rabdare, bunatate si respect. In dimineata zilei in care urma sa aiba loc nunta, el intra in camera ei, aducandu-i in dar un minunat buchet de flori. Dar spre surpriza lui, in locul unei vrajitoare urate, il astepta o fata de o frumusete orbitoare, imbracata in cea mai splendida rochie de mireasa. Regele intreba cum de s-a schimbat astfel...iar ea raspunse ca vrajitoarele sunt maestre in ale Transformarii, si jumatate din timp de acum inainte ea va avea aspectul de Muma Padurii, iar cealalta jumatate ea va arata frumoasa ca Zana Florilor . Fata ii spuse iarasi ca el are dreptul sa aleaga in care din cele doua aspecte si-ar dori sa apara ziua, si in care isi doreste sa apara noaptea. Grea dilema pentru tanarul mire, care,
indragostit pana peste cap dintr-o singura privire, ar fi vrut sa mearga cu ea oriunde, si sa o arate intregii lumi ...dar pe de alta parte, desigur, tare ar fi vrut sa imbratiseze si noaptea in intimitatea iubirii, tot pe sotia cea frumoasa. Ce alegere credeti ca a facut in final tanarul rege?

Raspunsul va veni ceva mai tarziu, dar nu inainte de a raspunde sincer ce ati fi ales daca erati in
situatia lui.

Simply Red on 18 februarie 2008 la 10:30 spunea...

Tudor >> Daca nu exista si nu exista cale de mijloc si luand in considerare ca EU NU SUNT barbat as zice ca... ziua ugly, noaptea beauty :o) Am si o ratiune in spate, dar nu am tiiiimp. ma cheama datoria! Zi bunaaaaa!!!

Tudor on 18 februarie 2008 la 10:37 spunea...

:)))
Grabita ca toate femeile :)
Se vede ca nu ai fost atenta la morala povestii :)))

Nobilul rege raspunse viitoarei sale sotii ca... o va lasa pe ea sa decida ce face cu viata ei :)))

Si ce s-a intamplat mai departe? Fata incepu sa rada, si-i spuse regelui ca daca alegerea este a ei, atunci ea vrea sa fie si ziua si noaptea tot Frumoasa si Buna, de dragul Iubirii unui Om atat de bun.
Sic!!!

Simply Red on 18 februarie 2008 la 10:39 spunea...

Gata, nu mai raspund ca uite, vezi?! Graba strica treaba! :o))

Tudor on 18 februarie 2008 la 10:58 spunea...

Si daca tot suntem la ora de povesti, as mai avea una.

Viena undeva prin anii 1910-12. In piata din preajma bisericii Sf. Stefan un tanar pictor imbracat in haine ponosite, isi vinde aquarelele. Picturi placute privirii, denota o mana sigura, un ochi perceptiv.

Tu, care ai participat la o experienta deosebita, ai ajuns printr-o masina a timpului in Viena acestor zile de inceput de secol. Cunoscand istoria veacului trecut poti interveni,chiar altera, unele evenimente ce urmeaza sa se intample.

Esti placut incantat/a de aquarelele mici ale tanarului si gata sa cumperi. Intri intr-o conversatie cu el si afli ca
picteaza cam trei pe zi si ca traieste din asta. Va despartiti si la plecare il intrebi cum il cheama.
-Adolf Hitler, raspunde tanarul cu privirea patrunzatoare.

Constient de evenimentele ce urmeaza sa se intample intr-un viitor nu prea indepartat te hotarasti, sau nu, sa intervii. Pistolul il ai in buzunar, sansele sa scapi neobservat sunt acceptabile.
Ce faci?

Impusti un pictor nevinovat? Chemi un doctor de la spitalul de boli mentale? Lasi lucrurile neschimbate?
Te imprietenesti cu el ca sa incerci sa-l ajuti?
Sau ce altceva va trece prin cap?

Cu putin timp in urma intr-un grup restrans si in jurul unui pahar de vin, am dezbatut aspectele etice ale acestei dileme, pana aproape de paruiala. Voi ce ati face?

Tudor on 18 februarie 2008 la 11:58 spunea...

La prima poveste, da Black, raspunsul era evident. Nu si pentru Andreea :))

La povestea cu Hitler mi-ai oferit o versiune noua ce trebuie musai studiata. Viata e un joc de biliard care ne surprinde prin decizia-i unilaterala care ne expediaza in vreuan dintre buzunarele intunecoase de la muchia
mesei(vietii), Hitler introdus intr- o gaura oarecare facea poate ca istoria sa fie alta. Poate mai rea. Cred ca o schimbare de viata e inteleasa deseori ca o modificare a unei singure sau cel mult unui numar restras de variabile, care in acel moment
sacru al analizei, par importante.
Dar, ai dreptate, o astfel de schimbare inseamna o abatere/ deviatie cu consecinte destul de radicale si care ne-ar duce la pozitia de spectator interactiv al
unui alt,total diferit, film. Poate mai rau daca in locul lui Hitler ar fi preluat conducerea Germaniei un geniu militar...un Erwin Rommel de exemplu ...

A spus cineva...Yesterday is history. Tomorrow a mystery. Today is a gift.

Simply Red on 19 februarie 2008 la 22:41 spunea...

I was just having a coffee... Trecut, prezent, viitor, existentialisme complicate.. come ooon! Relax a bit!

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates