‘Capitolul 1 – Eu sunt cadavrul.
Acum sunt un om mort. Un cadavru pe fundul unui put. A trecut multa vreme de cand mi-am dat ultima suflare, inima mi s-a oprit demult, insa nimeni, in afara de ticalosul meu ucigas, nu are habar de cate mi s-au intamplat. Iar el, nenorocitul acela, spre a fi sigur ca m-a ucis, mi-a ascultat rasuflarea, mi-a luat pulsul, apoi mi-a tras un picior in coaste, m-a carat la put, m-a saltat si mi-a dat drumul in el de-a berbeleacul. In vreme ce ma pravaleam in put, capul meu, pe care il sparsese mai intai cu o piatra, s-a facut farame, iar chipul, fruntea, obrajii, mi s-au facut zob, s-au facut una cu pamantul. Mi s-au frant oasele, iar gura mi s-a umplut de sange.
De patru zile nu m-am mai intors acasa ; ma cauta nevasta, copiii. Fata mea s-a prapadit de atata plans, tot sta si se uita la poarta gradinii ; toti stau cu ochii tinta la drum, la poarta.
Oare stau, intr-adevar, cu ochii tinta la poarta ? Nici asta nu stiu. Poate ca s-au obisnuit deja, ce e rau in asta? Cata vreme se afla aici, omul are simtamantul ca viata continua sa se scurga la fel ca mai inainte.
Inainte de a ma naste eu, in spatele meu exista un timp fara zagazuri. Si dupa moartea mea va fi un timp nemraginit. Pe cand traiam, nu ma gandeam deloc la aceste lucruri; imi continuam viata fericit, intre doua timpuri intunecate...’
Asa incepe cartea ‘Ma numesc Rosu’ (editura Curtea Veche), a lui Orhan Pamuk - novelistul turc distins cu Premiul Nobel pentru Literatura in 2006. Si m-am gandit ca cea mai buna recomandare ar fi sa va redau primele paragrafe – care pe mine m-au zguduit. Se anunta 590 pagini de exceptie! Voi reveni cu impresiile finale...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 Comenteaza:
Intr-adevar, inceputul ma face sa vreau sa o citesc. Daca nu ma insel, exista si o ecranizare.
De o vreme incoace mi se tot marcheaza existenta cu marker-ul.
Ultimul marcaj mi l-a facut Majestatea Sa Albert Einstein cu al sau eseu „Cum vad eu lumea”.
Cu putin inainte mai suferisem un marcaj a la Hermann Hesse pe traseul lui Siddhartha.
Si inainte au mai fost si altele,carti foarte bune la timpul la care le-am citit pentru ca,vorba lui Orwell,cele mai bune carti sunt cele care iti spun ceea ce stiai dinainte.
Probabil ca intreaga noastra devenire este „marcata” de astfel de aparitii care pun punctul de rigoare peste i-uri ce pluteau in deriva prin necunoscutul misterios al spiritului nostru.
Abia astept sa citesc "Ma numesc Rosu" de Orhan Pamuk.
hai sa va spun si eu ce carte am citit de curand - se numeste testamentul francez de andrei makine si e ... minunata; omul acela are un talent incredibil, vizualizam absolut orice scena pe care o citeam, are fragmente atat de vizuale ca parca iti crapa retina si prind forma in fata ochilor tai; plus o poezie a limbii ... cred ca in franceza suna divin
v-o recomand calduros, este o carte pentru cei care iubesc clipele, acele clipe care sunt mai bogate decat o viata
am citit cartea. stilul e misto. actiunea nu e cine stie ce. dar merita citita pentru felul in care scrie pamuk.
am un feeling ca o aman pentru vacanta. trebuie savurata, iar timpul meu pentru lecturi heavy e cam.. ioc! din pacate..
da, recomand citirea pe-ndelete. contine multa descriere.
Trimiteți un comentariu