Si... cand te mariti?!

Patru din cinci persoane cu care ma intalnesc si pe care nu le-am mai vazut de ceva vreme ma intreaba cu cele mai ‘calde’ ganduri: Si... cand te mariti? Jucam la nunta anul asta?

Daca cineva dintre cei ce citesc aici au in obicei sa scoata intrebari de genul asta din buzunar... as vrea sa le spun asa: este cea mai de k-a-k-a-(o) intrebare pe care i-o poti pune unei femei care a trecut de 30 ani si e singura pentru ca... nu are altceva mai bun de facut! Ingroasa randurile statisticii, se bate cu alte doua, trei femei (evident: mai bune, mai frumoase, mai destepte) pe cate un barbat. Daca nu cumva prin Bucuresti proportia e dubla. 4-5 femei la un barbat. Zic si eu din zvonuri, nu cunosc exact.

In jurul meu exista persoane care ma intreaba chestia asta cu r-e-g-u-l-a-r-i-t-a-t-e. Ma pun in cea mai mare incurcatura evar, si nu stiu cat voi mai rezista pana la o izbucnire care risca sa devina antologica. Deocamdata inca ma stapanesc. Fireste ca faza in sine ma lasa cu un gust mai amar decat cele mai amare regrete si lipsuri ale mele. Si simt ca educatia data de mama si tot ce am invatat despre bun simt si respect se transforma in catuse. Lanturi care ma tin sa nu ii spun cate ceva in replica la intentia ce ma ‘copleseste’.

Sa lasam generalitatile: mie cel mai des mi se intampla cu femeile - amice actuale si mai vechi, vecine, colege actuale si foste, personalitati mai tinere sau mai batranele din familie, matusele verisoare etc etc . De regula – femei maritate. Mai ales ele sunt imbatabile in ce si-au propus: sa scoata femeie maritata din orice alta femeie din jur. Pana la urma, la faza asta toate sunt niste 'personaje de duzina' din puncul meu de vedere. Pentru ca oamenii si prietenii a-d-e-v-a-r-a-t-i nu ajung sa ma intrebe asta pana la a deveni agasanti. Discutam problema deschis daca ii intereseaza, o lamurim pe toate fetzele si nu e nevoie sa intzepe gratuit.

Ce se intampla cand cineva ma intreaba daca ma marit in curand?

- Si... hihi... ce mai e nou... Cand te mariti? Hihi... L-ai gasit?.. hihi

STOP. Hihi. Faza e ca inaintea ta, ‘prietena’ mea nemaipomenit de iubita si draga, m-au mai intrebat cinci, sase persoane acelasi lucru. Si ele tot empatice si cu bun simt pana la cer si inapoi si inca pe atat! Si daca bine imi aduc amintesc - ultima data cand ne-am vazut tot asta m-ai intrebat, si la telefon cand am vorbit tot pe acolo ai batut in discutie... Si – cele mai interesante noutati pentru tine: de fiecare data eu am sfarsit sifonata, amarata, cu nod in gat si din bun simt nu ti-am spus nimic pentru ca nu am vrut sa tai discutia atunci, acolo, cand mi-ai intins tu mingea la fileu pentru ca sa faci rost de confidente gratuite. Ca stiu ca asta ai vrut.

Si pana sa iti raspund, intr-o fractiune de secunda, ma intreb oare de ce o faci si regret ca nu prea am cum sa iti raspund exact asa cum as vrea, in exact clipa in care ma intrebi. Raspunsul instinctiv si fara perdea care imi vine minte este unul extrem de simplu:

- Fukc-off! Iar revii pe subiectul asta care - pare-mi-se mie - nu e deloc problema ta?!! Eu te intreb pe tine de cate ori ne intalnim de fata cu toata familia daca... mai faci pipi in pat? Sau daca l-ai prins pana la urma pe barbata-tu cu colega aia de la birou care ii purta sambetele prin intalniri? Sau daca mai faci bilute si le papi in timp ce stai la semafor? Asa fac eu de obicei? Ma leg insistent, de fiecare data cand te vad, de durerile tale adanci cand noi nu intram in tandreturi mai niciodata? Nu cred.

In schimb, iti zic politicoasa:

- Poftim? Daca ma marit anul asta?

Vezi bine ca reiau intrebarea ca sa imi dau timp sa ma gandesc la un raspuns plauzibil, care sa nu ma faca sa rosesc, din care sa nu imi vezi tu si cei din jur nici frustrarea, nici necazul pentru ca eu nu am chef sa impartasesc asta cu tine. Si pentru ca habar nu ai tu ce raspuns lung inseamna de fapt aceste cateva cuvinte seci...

- Nu, nu ma marit inca.

Si nici cate se ascund in zambetul atat de fals si vezi-doamne detasat pe care ma straduiesc sa ti-l arborez fix in clipa in care ma privesti iscoditoare, parca arzand de nerabdare sa mai afli cate ceva din drama mea. Uneori, m-a tentat sa ti-o tai:

- Asta m-ai intrebat si data trecuta cand ne-am vazut. Vad ca te preocupa tare mult starea mea civila. Te anunt eu cand apar noutati, pana atunci... scuteste-ma cu grija asta exagerata!

Hai sa iti spun de ce NU o fac. Din spirit de conservare. In clipa doi as fi cea mai bitchy, mai nesimtita si mai nesuferita verisoara, amica... colega. Adica ce faci tu nu e gresit. Dar daca eu mi-as permite sa raspund direct cu cealalta fata a monedei.. m-as arde. De fapt... de aia nu ma ia nici unul, ai zice, ca sunt a naibii...

Si atunci, decat sa imi pun paie in cap, mai bine tac si iti raspund de suprafata, ba chiar incerc sa te conving de aberatiile mele. Asta e.. ma straduiesc sa ti-o trag intr-un fel sau altul, prea vrei totul pe tava.

Ce ai intelege tu daca ti-as spune:

- Da, uite ca sunt tot singura, nici atat sa ma marit curand si habar nu am cand o sa am o familie si copii... Ce pot sa fac? Merg mai departe.. blah blah blah

Se merita sa fie omul sincer cu tine? Sa iti aprecieze grija? Care grija? Grija de o barfa mica si de susoteli pe seama mea sau a altora ca mine cu alta verisoara / amica / vecina? Mai bine te aburesc si eu zambind...

- Nu ma marit, nu ma marit...

Mai grav decat ca ma intrebi again and again mi se pare faptul ca insisti cu iscodeala.

- Tot singurica? Nu ai pe nimeni?

Relaxeaza-te. Nu iti voi strica ziua spunandu-ti ca mi-am tras un super iubit si frumos, si destept, si cu bani, si cu... ma rog... ce cauti tu din lumea ta ingusta si nu ai. Orice te-ar satisface pe tine.. iaca: am eu. Nu iti voi spune asta, pentru ca am anii aia de acasa, de la mama. Ce-i drept, o cam meriti. O cauti cu lumanarea, numai ca prin faza asta absolut enervanta cu maritatul meu volens nolens, asa ai cazut in ochii mei si asa ‘drag’ am prins de tine... incat ai ajuns sa contezi prea putin. Nici daca ar fi adevarat nu ti-as spune. Si stii ce... cred ca asta chiar te-ar ustura. Ca nu imi esti confidenta, nu ai participat niciodata nici la dramele mele, nici la fericirile mele. Nu ai o sursa de barfulita sau de compatimire ieftina.

O sa ma opresc aici, desi as putea sa continuu cu ce simt eu cand tu revii si imi spui ingrijoarata....

- Ar cam fi timpul sa faci ceva... stii... fuge iute timpul si iti trebuie si tie un copil acolo...


Mai sa fie... Ca bine zici... Si eu care nu am ceas...