Contra curentului

Deja nu mai e simplu. Simply Red nu mai e doar fun and hobby and that’s it. Deja ma simt obligata sa scriu. Va dati seama ce efect aveti? E 10 jumate noaptea si ma mustra constiinta ca astazi au fost oameni pe blog si nu au vazut nimic nou. Cam de cateva zile nimic nou.

Nu sunt in cele mai clare si limpezi ape zilele astea. S-au scufundat corabiile. Rand pe rand. Olimpiada m-a secat de puteri fizice, mi-a dat pe la nas mirajul relaxarii si cand a disparut m-a readus la noroiul din Bucuresti. Si la ale mele, unele de care preferam sa uit.

As vrea sa scriu ceva frumos dar nu stiu ce. Sa scriu de bine. Pozitivisme. Dar ce? Hai sa incerc... Ma opintesc un pic, dar asta pentru ca stiu – nu e prima oara – ca scriind ma bine dispun. Ma fura peisajul propriilor mele ganduri si fug de cele rele. Deci:

1. M-am intalnit azi cu o colega care tocmai se ducea la aerobic si care imi spune:
- Am inceput anul in forta, cu puteri noi, plina de speranta.
- Si eu.. .Doar ca de cateva zile sunt cam cazuta, nush’ de ce, dar sunt. Parca am uitat de toate cele bune
- Pai cum asa?
- Pai uite asa. Nu sunt disperata, ca stiu ca imi revin, dar asa ma simt. Ca si batuta. Obosita, ingandurata, trista.
- Apuca-te de gimnastica. O sa te ajute.

De acord, foarte de acord. Chiar de maine dimineata vreau sa reiau bunul obicei din 2007, cand mergeam cu regularitate la sala. Din punctul asta de vedere, sunt pe val. Reusesc sa ma tin de dieta, nu mai mananc decat ce trebuie, beau peste 3 litri de apa pe zi. Am avut zile in care am baut si 4, si 5, si peste. Beau atata apa ca uneori am senzatia ca daca m-as intepa cu un ac ar tasni apa din mine ca dintr-o fantana arteziana. Am si slabit cam un kilogram in cateva zile. Ma rog, sunt pe val. Si, logic, sap transee catre... toilet. E de bine. Smile baby, smile!

2. Peste cateva zile implinesc 31 ani. Ce varsta minunata, unica, numai a mea, numai o data in viata. Hm... oare? Nu stiu altii ce simt, dar eu cand ma gandesc la 31... nu prea simt mare lucru. 31 – ce cifra e si asta ? Nu imi spune mai nimic. Eu tot la 22 ma vad, cu fustita mea gri si pantofiorii negri, zburdand zglobie prin Sheriffs unde imi dusesem prietenii la o pizza (asta era un eveniment in viata de student – sa mananci o pizza la restaurant... hehe...)

3. Azi am consemnat parca prima mea zi de munca adevarata-adevarata pe anul asta. Adevarata in ideea ca deja am o gramada de restante si ploua in Inbox cu e-mailuri. Si, asemeni cosmarelor de la 5 dimineata, ma chinuie intrebari gen... ‘oare cu proiectul ala ce s-a mai intamplat?’ sau ‘cand am decis noi ca folosim posta in loc de curier ca sa trimitem plicurile alea?’ sau – mai grav asa... - ‘e legala chestia asta pe care vrem noi sa o facem?’

Parca am dormit si in timpul asta lucrurile au mers inainte, ca o consecinta a propriilor decizii de mai demult, luate in deplinatatea facultatilor mintale – deplinatate si facultati la care ma cam uit chioras chiondoras acum. Hu? Miiii? Yes, baby... iuuu... Trebuie sa ma asez si sa ma gandesc de ce am facut asa atunci. Refuz sa cred ca nu am avut macar un temei plauzibil. Refuz.

4. Azi noapte am vazut American Gangster. Nu. Gresit. Ieri l-am revazut pe Denzel Washington. Denzel (a se citi exact cum se scrie, pls, in semn de rasfat si apreciere) este unul dintre cei mai good looking, attractive & charismatic barbati din cate am vazut eu. Pupila mea se comporta special la contactul cu acest chip, se gudura, cocheteaza, se dilata a rasfat. Asa e lumea asta a chimiei. Denzel pentru mine e... o clipa de bine, in orice ipostaza. Bine si cand e good guy, bine si cand e bad guy. Si, da, va recomand (si) filmul. :o))

5. Azi am pus bazele unui ‘proiect’ mai vechi, nascocit impreuna cu o colega: ne-am propus noi mai demult sa ne facem propriul coltisor, o oaza de ‘noi’, in care sa punem diverse figurine, jucarii, mutzunachi micuti si cine stie ce alte nebunii mai gasim sau cream (adica ea creeaza, ca are mana si eu admir, ca imi place cum le face). Si azi am pus mana de la mana si am format ‘locul’. Este populat de personaje miniaturale: un iepuras, 2 pui, 1 soricioaica Mickey Mouse (adica mi s-a spus mai tarziu - mada Minnie Mouse!! ca uitasem de ea), un ursulet, 2 stelute din hartie - toti langa un cactus mic, 'padurea magica'. Maine mai duc un personaj, il scot de la mezat si il pun sa troneze langa ceilalti. Fac o poza si va arat. E dragut locul.

OK. Nu am reusit sa ma binedispun. Mi s-a facut doar somn. Si cum de maine diminetile incep la 5, pentru ca trebuie sa ma duc la gimnastica... ma retrag in glorie. Scuze pentru o stare de spirit nicidecum de impartasit. Asta e... trecem a bad day pe raboj. Sunt bune si zilele astea after all. Promit sa ma scutur. Big girls dont cry, do they??!!!

PS: Raboj - bun cuvant la mima! :-D