Am gresit ca am amanat strangerea bradului si a podoabelor pentru ultima zi de vacanta. Am doua grele de dus in aceeasi zi. Se mai adauga si faptul ca masina ma tradeaza cu nametii :o(.
Acum sorb din cafea incet si ma gandesc ca trebuie sa ma apuc de treaba. Dupa ce ca preferam sa nu ma gandesc ca de maine sunt la birou, trebuie sa il mai ascund in cutii si pe Mos Craciun, cu luminitele lui, podoabele lui, bucuriile lui. Ih...
Ca de obicei, apare Andreea cu cerculet: hai, lasa, asa e firesc. Trece vremea, nu poate fi Craciun mereu, si chiar sa fie asa – unde ar mai fi farmecul? Maine incepe o noua zi, sa fie bine.
Andreea cu cornite: da, dar o sa mergi la birou cu metroul, cu geanta grea dupa tine, pe zapada si gheata, dimineata cu noaptea in cap, cat mai cu noaptea in cap ca sa nu prinzi aglomeratie. Halal placere!
Andreea cu cerculet: ei ba nu! o sa fie fun, nu ai mai mers demult cu metroul, nu ai mai privit oamenii din jur, nu ai mai citit pe drum, nu ai mai tras cu ochiul la ziarul celui de langa tine... de atata amar de vreme. si astea iti placeau candva...
Andreea cu cornite: ca si cand am putea uita de confortul si caldura din masina, muzica ta, stirile papate dimineata de la Realitatea FM...
STOP.
Unu la mana, Mos Craciun e un oaspete iubit tocmai pentru ca vine rar si nu sta foarte mult. La fel si vacanta. La fel si zapada.
Doi la mana, nu mai vreau sa ma vaicaresc. Ia sa ma apuc eu de treaba si sa le las incolo de ganduri. Get lost, cornitze. Go home!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 Comenteaza:
Trimiteți un comentariu