O prietena imi spune ca a dus asa departe obsesia pentru cel pe care il iubeste incat toate parolele pe care le are ii contin numele. Numele lui. Pai se merita, draga mea? Nu mai bine iti pui numele t-a-u in parole, si mesaje motivationale pentru t-i-n-e, si schimbi poza de pe desktop cu una a t-a, cea in care te placi cel mai mult, cea in care te vezi optimista si te iubesti pe tine insati?! De ce sa ne chinuim inutil? Cu ce ne ajuta sa facem asta? Pierdem t-i-m-p aiurea. Nu, asta nu e bine!
Parolele mele sunt acronime si anagrame din mesaje destinate numai mie. Candva erau mai triste:
- nu mai vreau sa plang
- m-am saturat de mine
- vreau ordine in viata mea etc etc
Astazi, suna mult mai bine :
- ma simt bine cu mine
- murphy man i love you really
- sunt frumoasa, desteapta si buna (buna ca in 'gagica beton', adica motivational pana la capat, daca tot sunt numai ale mele parolele astea :o))
Parola pentru blog pleaca de la ideea ‘go conquer the world baby’! Mai am cateva dar sunt mai deocheate si nu vi le spun. hihi
Nici vorba de nume. Cu atat mai mult numele altora. Egoista de mine! (ranjet lung)
Draga mea, un singur gand acum... dreams die quickly or kill slowly. Si nu vrem sa se intample n-i-m-i-c slowly. Schimba parolele urgent! :o)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 Comenteaza:
Candva, in vremuri demult apuse, intr-un colt de lume traia un baiat pe nume Narcis. Si baiatul acesta nu facea altceva de dimineata pana seara decat sa se uite in apa lacului si sa se admire pe sine insusi. Intr-o zi, insa, cazu' in lac si se ineca'. Se spune ca pe locul acela a crescut o floare care de atunci se numeste narcisa. Si asta nu este totul, se mai spune ca naiadele, zanele padurilor si ale izvoarelor, trecand pe langa acel lac au constatat ca apa lacului se sarase din cauza lacrimilor lacului. L-au intrebat pe lac: de ce plangi lacule, era asa de frumos baiatul, Narcis? Plangi de mila lui? Dupa un moment de tacere lacul raspunde: Nu stiu cat de frumos era Narcis, dar eu plang deoarece atunci cand el se uita in apa mea, eu ma uitam in ochii lui si ma admiram". Morala? Cu totii suntem narcisisti, nu numai Andreea :))
hihi, narcisista de mine. prefer asa decat sa ma chinui cu chipurile altora care NU MERITA! :)
Dar daca merita? Ce te face sa crezi ca este un chin inutil? Tu chiar nu mai crezi in dragoste? Imi cer scuze dar ma gandesc ca atunci cand nu crezi in dragoste crezi in cariere profesionale sau in orice alte maruntisuri. Oamenii ajung dependenti de functii si de prestanta sociala, fara a observa cat de infideli sunt propriei lor persoane. Si cat de infideli le sunt fiintelor apropiate. Renuntarea la dragoste face ca poezia existentei sa nu mai fie decat un deliciu al celor ce nu mai cunosc altceva decat disperarea de a te scufunda in mocirla, traind iluzia ca te afli in apa Iordanului. Rad si ma gandesc ca in acest secol omenirea a progresat ... oamenii au ajuns in cosmos, au fotografiat gaurile negre, au trimis roboti pe marte, au dibuit mersul atomilor, au facut transplanturi de organe ... dar stiinta omeneasca nu a reusit sa faca vreun transplant de dragoste. Dragoste nu sex! Sexul se face deja de la varste fragede si poate de asta nu mai cunoastem febra si incantarea sufletului, poezia, stelele si bucuria cantecului interior. Ma gandesc, oarecum confuz, ca am prieteni care se casatoresc din plictiseala (in iunie voi fi prezent la o astfel de nunta!), fara sa simta fiorul iubirii. Ce trist ... milioane de oameni traiesc departe de o dara banala de fericire. Inteleg ca ea il iubeste. Este drept ca mai trebuie si reciproca. Am vazut de curand un film,"Va place Brahms?" era o replica acolo care mi-a dat mult de gandit:"In dragoste nu e de ajuns sa iubesti trebuie sa fii si iubit." Dar daca si reciproca este valabila...eu zic ca se merita.
Tudor, foarte frumos ce scrii tu. Am 2 observatii:
1. pentru ca stiam ca ar durea-o sa fiu foarte directa si sincera, nu am mentionat in post ca dragostea NU ii este impartasita deloc. chiar deloc. nu exista o relatie acolo, nici o promisiune, nimic, desi ea tanjeste dupa asta. ce a fost, a fost doar o joaca. de aici pana sa ajungi sa pui in TOATE parolele numele lui mi se pare gresit. isi alimenteaza durerea si frustrarea cu astfel de lucruri. chestie pe care nu o inteleg si nu o recomand.
2. cred in iubire si sper sa nu pierd credinta asta niciodata. inca astept sa apara cineva cu care sa impartasesc asta la maximum. despre restul... cariera, sex, propriile noastre refugii devenite un trist firesc in defavoarea candorii si a romantismului... tine de masura fiecaruia. de trait trebuie sa traim, sa muncim, sa mancam... nu totul poate fi o eterna poezie. totul e o realitate uneori brutala, la care ne adaptam cum putem. fii sigur ca cei doi nu se casatoresc doar din plictiseala. cine stie ce ii uneste... nu avem de unde stii ce ii anima cu adevarat si de ce.
Asta e tare cu parola de genu': "I'm the best thing you'll never have!" hahahhah ......
Dar are prea multe caractere. :) Alt inconvenient nu vaz ..... io la servici tre' sa mai dau parolele din cand in cand la colegi. Cum ar fi sa zic in loc de "parola este: masaouai", "parola este: For Black, every street is “one way”. HIS WAY."
:))
In legatura cu celalata treaba: well, ii poti intelege pe oameni ca se agata uneori de ceva sau cineva ...... right? Intr-adevar este greu sa le accepti optiunea ...... dar totusi, este optiunea lor. Liberul arbitru.
Trimiteți un comentariu