7 ian. 2008

Feeling sick


Am zis candva ca nu aduc pe blogul meu subiecte legate de politica si politicieni, primari, edili, vedete de 2 lei, Gigi Becali, sport si Mutu si Consuelo si Chivu si iubita lui ziarista si tot felul de sucuri si prajituri din astea care se vand ca painea calda in media si (din cate am vazut din pacate) si pe alte bloguri pe care le citesc constant. Fiind in vacanta insa, am tot avut televizorul in background si am ascultat stiri, stiri, stiri. Cel mai mediatizat subiect al acestor zile: absenta lui Videanu din Bucuresti in ziua de 3 ianuarie si cum il acuza presa ca ne-a mintit el pe toti, in direct, la televizor, spunand ca in oras, in mijlocul urgiei.

M-am saturat sa ii tot aud numele si fiecare jurnal sa inceapa cu aceeasi poveste care oricum nu rezolva nici o problema (daca era sa existe una). A mintit si a fost prins cu matza in sac. Mare fas! Nu stim toti ca suntem spectatori la o mare tragi-comedie si ca la finele ei iesim din sala de teatru pierzand ceva? Timp, nervi, bani, valori... Din joaca asta de-a democratia nu ne alegem decat cu niste iluzii, iar domnul Videanu ne-a vandut si el la inceput de an o gogosica. De ce trebuie sa ii dam atat de multa atentie?!

Sigur, explicatia rezida - ca de fiecare data cand vine vorba de bombe din astea speculate ieftin - in rating, audiente si vendete de orice tip eventual surprinse in direct (asta vine ca cireasa pe tort si vad ca toate transmisiunile telefonice transmise la stiri cam asta urmaresc in ultima vreme – confruntarea unor opozanti in direct si, de ce nu, niste scantei aprinse de catre ziaristi pe langa iasca dintre interlocutori).

Paranteza mai mare, ca nu ma pot abtine: astazi, in nu stiu ce oras, acoperisul unui bazar a cazut sub presiunea si greutatea zapezii care se acumulase pe el. Erau oameni acolo, care au fost surprinsi de incident. La N24, prezentatoarea expune situatia si se grabeste sa anunte un lucru evident neverificat: peste 20 de persoane au fost ranite in acest incident! Suntem acum in legatura telefonica directa cu nenea X de la nu stiu ce comitet special pentru situatii de urgenta. Domnule X, exista victime? Ala zice foarte clar: nu exista victime. Nu exista raniti, nimeni nu a avut nevoie de ingrijiri medicale, oamenii au reusit sa se retraga la timp. La care tipa replica: Nu exista victime, sigur ? Nu, raspunde omul. Si ea: Cum, nici macar nu s-a speriat nimeni ? Nu a facut nimeni o criza de panica... ceva? Cu alte cuvinte: da-mi domnule o drama aici, cum sa ma prezint ora asta fara nici o victima... ai innebunit? Spune-mi ca i-a cazut unuia inima de frica, spune-mi de vreo batranica lesinata de spaima, da-mi ceva daca nu ai nici un ranit. In-cre-di-bil!

Sa revin, deci altceva mai bun nu avem de facut decat sa coasem si descoasem in jurul lui Videanu. Unu la mana, ca e treaba lui ce a facut si unde a fost, primar... neprimar, are si el dreptul la zile libere si nu vad de ce trebuia sa fie aici pe 3. Nu vad. Si personal nu ma intereseaza daca a mintit sau nu. Si sa presupunem ca a mintit. What’s new, people? De ce ne tot varati atata pe gat subiectul asta de parca asta ar fi prima si cea mai groaznica minciuna ever?

Doi la mana, daca Videanu era la datorie lucrurile se petreceau altfel? Ei ashi! Dadea el un telefon SUS, in cer, si nu mai ningea atat de tare poate... ca de rezolvat nu se rezolva problema mai mult ca sigur.

Trei la mana, Videanu are si el oameni in subordine. Platim din banii nostri sute de angajati, exista primari de sector, consilii, comitete si comisii de care nu auzim decat cand vine vorba de injurat si acuzat. Plus: exista contracte cu firmele de specialitate, care aveau obligatia sa iasa urgent in drum si sa isi faca treaba. Si sa si-o faca bine.

Patru la mana, nu mai bine se organizau colegii nostri din presa si televizune si ieseau ei insisi in drum sa dea zapada de pe strazi, sa fie un bun exemplu de urmat? Daca tot sunt formatori de opinie si pot face o schimbare in lume, cum ar fi fost sa ii vedem pe toti la televizor, cu lopata in mana, aruncand unde trebuie zapada din jurul masinii, descoperind locurile de parcare si poate curatand terenul si pe stradute laterale? Ehe... nu, ca e mai usor sa stam la barfa si analizand calitatea sau cantitatea de minciuni emise de... un neica nimeni in contextul zapezilor de alaltaieri.

Nu a fost in intentia mea sa imi pun mainile in sold si sa arunc stanga dreapta cu nemultumiri. Dar aici m-a dus tastatura cred. Si asta pentru ca sunt satula, suparata, enervata, frustrata si chiar – pentru ca ma leaga ceva de profesia asta - dezamagita. Chiar mi s-a taiat de ziaristi, editori, redactori, proprietari si actionari si cine mai stie institutii media, toti cointeresati sa faca bani pe spinarea timpului meu, a atentiei mele si a altor cateva milioane care toti... din pacate... nu avem ce face si ne uitam in gura presei. Am stiut de ce nu am mai vrut sa lucrez in presa si am plecat, acum multi ani. Mi-ar fi sila sa fiu acum jurnalist in exercitiul functiunii, sa stau la mana vreunui editor de departament de stiri al carui bonus/salariu/crez in viata sa depinda de numarul de stiri bomba scoase pe ora din te miri ce... nimic. Ei bine, se vede ca e nimic ce le iese din mana cand se straduiesc asa. Se vede :o(

0 Comenteaza:

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates