Imi plac momentele astea... Ce mult conteaza un gest, mic, mare, dar de bine, na-tu-ral si spontan. Ce minunat ar fi sa putem oferi astfel de clipe mai des celor din jur, cat de mult s-ar schimba lumea noastra, a altora, lumea toata, daca am zambi mai des, am fi mai generosi si mai dispusi sa daruim timp si atentie celui de langa! Scuzati-mi efuziunea evident influentata de niste banale sticlute de oja colorata. Thing is... daca nu recunosc emotia cand o traiesc, atunci cand?! Cand e deja amintire?
E minunat sa iti dai seama de BINE si sa il savurezi. Exersez de ceva vreme chestia asta si incepe sa imi iasa. Mi-am dorit mult sa fiu mai pozitiva si mai optimista si pentru asta, printre altele, mi-am propus: sa caut, sa recunosc, sa constientizez si sa traiesc clipa de bine. Mi-am dat seama intr-o zi ca ma trezeam prea des in reverii de genul: ce frumos era cand... ce minunat era pe vremea X... iti amintesti de Y? foarte misto ca persoana... Etc.. etc. T-o-t-u-l la trecut. Oare unde eram cand se petreceau lucruri frumoase cu mine? De ce nu faceam un efort sa imi dau seama ca sunt asa multe bucurii mici care apar si trec pe langa noi... ca si cand nu ar conta?
Nu stiu. Dar stiu ca nu vreau sa mai fiu asa.
Azi am unghiile negre. Ma holbez si ma minunez: ce cool. Cool. Maine albastre, am promis. Poimaine nu stiu. Dar sigur va fi cu veselie. Conteaza... fie si de la o amarata de unghiuta. :o)
0 Comenteaza:
Trimiteți un comentariu