Prin restaurante

A doua vraja of all (dupa planurile de vacanta), facuta de si cu ai mei prieteni dragi, este ca anul asta ne-am propus sa facem – si facem asta deja – turul restaurantelor cu specific national (de alta natie decat romana) din Bucuresti. Gasca s-a prezentat cu o luna in urma la un restaurant coreean si au avut parte de un super ospat, in prezenta bucatarului, coreean si el... Am lipsit si tare rau imi pare, judecand dupa cele povestite. Prin urmare, m-am conformat in ocaziile ulterioare, asa ca sunt fericita posesoare a unor experiente in:

Casa Argentina – un loc de multe stele. Restaurantul este foarte stilat, are incaperi mari, vopsite in rosu sangeriu si perdele de voal in aceeasi nuanta; chelnerii sunt si ei in ton cu numele, pantalonii verzi stramti si o camasa rebel descheiata fix cat sa vezi pieptul... All in all, locul mi-a dat impresia de aristocratie de Buenos Aires – desi, ce-i drept, nu am pus niciodata piciorul pe continentul sud-american. Cum era de asteptat, e tare piperat pe coloana de preturi, dar interesant pentru experiente culinare specifice. Imi amintesc ca am rasfoit meniul si am vazut empanadas - placinte umplute cu carne de vita frageda, cu ceapa, pasta de porumb, placinta de cartofi, rulada cu muschi de vita si spanac, crema de ficat, limba de vita... supe delicioase – un meniu variat si rafinat totodata. Am mancat un muschi de vita ‘adus prin avion, direct din Argentina’ – asa scria in meniu, ceea ce ne-a starnit amuzamentul. Sa spun doar ‘excelent’ ar fi putin, doar gandul la gustul si fragezimea acelui gratar imi provoaca pofte incredibile. De altfel... cand vine vorba de carne de vita argentiniana... cred ca si cea mai nepriceputa bucatareasa poate face mari minuni. (Este cu totul diferita de vita noastra neaosa, mult mai frageda, mult mai usor de gatit... un vis! Si se gaseste, pentru doritori, in raioanele de carne de la Metro cel putin.. si e fooooarrrte scumpa. Dar merita, din cand in cand, chiar si pentru our own self esteem).
Util (sper): Str. Thomas Masaryk nr. 7, rezervari la 021/6190735.

Saint George – un restaurant cu specific unguresc, foarte dragut, cu un sef de sala amabil si saritor. La preturi absolut decente, farfuriile sunt neincapatoare, primesti mancare pentru cateva zile intr-o singura portie si totul... e incredibil de apetisant. Nu am vrut sa cad in pacat asa ca mi-am luat niste peste – eu, care mananc peste de doua ori pe an si atunci pentru ca mi-e prea foame si nu gasesc altceva. M-am ars la nota de plata, salaul meu era cotat la 100 gr si eu primisem o bucata de vreo 300 gr, din care bineinteles ca am mancat jumatate. Nu-i bai. Mai era probabil nevoie o data in plus sa ma conving de incompatibilitatea mea cu pestele :o)
Util: Str. Franceza 44, rezervari la 317 1087 si 0747 111 000

Thang Long – restaurant cu specific vietnamez. Nu m-a impresionat ca look, dar einteresant din punct de vedere al varietatii meniului. Plus ca au denumiri foarte poetice: "O mie de flori de lotus pe lac" se numea o anumita reteta cu pui. Si inca ceva special - pentru bucataria vietnameza pare un firesc absolut sa mananci pui si peste in acelasi fel de mancare. Ciupercile sunt la ordinea zilei, spghetele de orez, fructele in caramel... Cred ca nu am mai stat demult atat de tare pe ganduri cu privire la ce sa imi comand. Si pana la urma am ales o reteta cu pui (gust si look similar cu snitelul) si o salata de legume de sezon in care 80% din ingrediente erau de fapt.. castravete. Again: eu si castravetele... baba si mitraliera. Totusi, mi-a placut, poate si pentru ca pusesera suficient de mult usturoi in salata cat sa atenueze orice fel de gust neprietenos mie. Ma declar satisfacuta.
Util: Str. Iancu Capitanu 31, rezervari la 021-642.56.83 sau 021-642 62 52

O chestiune simpatica: cautand datele de contact ale restaurantului ca sa fac rezervarea, am vazut in prezentare o nota de final: 'Nu uitati sa cereti bautura traditionala vietnameza. Daca va da mana sa o incercati bineinteles.' Ajunsi la fata locului, am intrebat, fireste, despre faimoasa bautura. Si chelnerita ne-a explicat cu amabilitate:

- Este o bautura facute din cobre.
- Ce cobre???!!!
- Cobre, serpi adica, c-o-b-r-e.
Soc total. Tacere de mormant la masa.
- Da, se pun cobrele la macerat in alcool si...

Sincer... nu am mai urmarit ce spunea. Nu a comandat nimeni de la masa nicio bautura traditionala vietnameza... Intelegeti? Se face din serpi. Noi avem corcoduse si prune... ei au serpi. No further comment, decat ca mi-ar placea sa vizitez si tara asta intr-o buna zi! Pana nu vad, nu cred! Wish me luck! :o)

Pana una alta, noi vom continua periplul, iar eu voi reveni cu descrieri. O sa iau chiar notite mai exacte legate de experienta din aceste restaurante.