Teo prezinta o emisiune de divertisment la Prima TV. Banuiesc ca asta nu e o stire pentru voi. Pentru mine, care nu ma uit la televizor, a fost. Intr-o seara, din varful patului, am auzit-o facand pe amfitrioana si mi-am dat seama cam cum functioneaza show-ul ei... Am ascultat televizorul, emisiunea era ceva cu Adevarul nu stiu cum... :o) Ea adreseaza intrebari incomode, invitatii ei raspund, probabil un robotel tip detectorul de minciuni indica daca s-a raspuns corect sau nu si... la final se castiga bani. Cred ca ati inteles. E mai complicat, dar nu imposibil. :o)
Asa. Si cand am ascultat eu televizorul, Teo facea pe Marele Inchizitor cu o femeie (nu cred ca era persoana publica) si ii tot punea niste intrebari din categoria ‘heavy’. Te-ai gandit vreodata la sinucidere? Crezi ca vei fi vreodata fericita? Ti-ai inselat vreodata barbatul? Ai avut vreo aventura de o noapte? - cam genul asta de intrebari. Si ‘barbatul’ era in sala.
Dupa raspuns, o alta voce - nenea ala din off de la Prima TV, cu timbrul de tunet si dramatic pana la Dumnezeu, acelasi de la Fideli, Tradati, Curati, Murdari, Mama de schimb, Copil de lasat.. etc etc etc - acelasi nene isi da verdictul din culise: Raspuns Corrrreeeect!
Si in decorul showului mai apare si sala care tace sau aplauda, dupa caz. Adica ce sa aplaude cand protagonista zice: da domnule, mi-am inselat barbatul. Sau da... m-am gandit sa ma sinucid. Asta nu e frumos. Nu asa am invatat la scoala. So: in cele mai multe cazuri, sala tace.
Lasand-o la o parte regiile astea de doi bani, pe Teo (care ma dezgusta de pe vremea de aur a manelistilor periati pentru audiente la Pro TV), trecand peste vocea din off care ma zgarie pe timpan de cate ori o aud, uitand de Prima si de toata claia din spate... m-am gandit la ‘adevar sau provocare’.
De acasa, evident ca te opresti din orice faci, ca sa tragi un pic cu urechea. Ba chiar te trage ata sa intri in joc, in ideea ca in linistea din mintea proprie oricum nu are cine sa te arate cu degetul. Dar e important ca te auzi tu pe tine, asa vine o bucatica de izbavire in fata propriilor pacate. Si astepti intrebarea urmatoare, ca sa-ti testezi ‘puritatea’. Da, nu, da, nu, da.. daaaa... Plus ca te compari cu subiectul interogat, o alta izbavire: ok, deci nu sunt chiar ultimul om de pe pamant, mai au si altii pacate interzise. I feel good... ta-na-na-na-nam..!
Mi-ar placea sa ma aflu intr-un context de genul asta. As merge pana la capat cu sinceritatea (nu am asa de multe si de grave, zic eu!). Dar as face-o in primul rand ca sa mai scap de ele, din minte. Cred ca de multe ori purtam cu noi poveri al naibii de grele, care prin prisma interiorizarii maxime devin mai grele. Sunt tinute atata amar de vreme inauntru, incat nici nu mai stii daca ele insele sunt mai grave decat faptul de a le ascunde.
Ar conta desigur enorm sa ma aflu intr-un anturaj la fel de deschis ca si mine, cat mai putin interesat sa judece, cat mai concentrat pe ideea izbavirii. Sa nu ii cunosc, sa fie straini de lumea mea. As avea cateva de spus si eu, si sigur nu mi-ar fi usor, dar am un feeling ca la finele unui astfel de joc m-as simti mai eliberata de poveri. Imi imaginez ca le-as turna pe tava... universului. Sa se descurce el cu micile ispravi de care m-am demonstrat apta, nu si onorata, uneori.
Ar putea insemna un ‘ground zero’: am spus tot ce aveam pe suflet. Si chiar daca e evident ca regret, acum nu mai sunt doar eu in poveste, mai sunteti si voi, complici, le stiti, impartim povara, s-a diminuat stresul, iata ca nu mai sunt chiar singura in lumea mea de mistere grele. Pana la urma am auzit altele mai grave si parca tot mi s-au parut ingurgitabile, deci nu e chiar atat de negru trecutul si nu am fost chiar asa de pacatoasa. Ba uite ca in anumite momente poate ca mi-a fost mai bine ca am gresit, ca atunci am inteles mai bine ca un rau poate fi si mai rau decat te asteptai cand credeai ca iti este cel mai rau, si ca niciodata nu stii de fapt ce zace in tine pana nu iti incerci toate puterile si ca ce ai fi de fapt daca nu ai incerca pe pielea ta alternative, fie ele si mai putin ortodoxe. Atata vreme cat nu esti opintit pe a face rau cuiva, ci mai degraba pe a-ti gasi un rost, un semn, un bine.. ei bine... atunci cine te mai poate judeca daca tu doar incerci sa iti gasesti drumul pe orice cale vrei si alegi la un moment dat?!
Si va rog sa nu ma trimiteti la biserica pentru asta ca am incercat si nu a mers. Am fost sincera dar nu avut cine ma auzi, nu mi-am gasit duhovnicul, confidentul in persoana respectiva. Poate nu am gasit persoana care trebuia, nici nu o mai caut acum. Intr-o zi o sa apara si o sa pot face un ‘adevar sau provocare’ inteligent, care sa ma ajute cu intrebari destepte, in urma caruia in niciun caz sa nu ma aleg cu penitente si psalmi de citit pana la 12 noaptea sau dimineata inainte de rasarit, din genunchi, ca nu asa inteleg eu izbavirea, nici iertarea, nici credinta.
Si pentru ca nu am nici jocul, nici confesorul... o sa ma duc sa imi scriu pacatele pe o lista. Si am sa pun hartia intr-o sticluta si am sa arunc sticluta in Lacul Morii. E cea mai apropiata balta din vecinatate.
Ce mi-o fi venit si mie sa scriu despre asta in Saptamana Mare... Eh.. da’ voua ce v-a venit sa cititi?! Eh?! :o)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 Comenteaza:
si mie mi-ar placea sa joc jocul asta ...dar cu necunoscuti
nu m-as simti in largul meu sa imi pun cele mai ascunse secrete pe tava unor oameni care stiu cate ceva despre mine sau despre anturajul meu, sau as face-o doar pe jumatate
mi s-a intamplat de cateva ori, intr-un elan de efuziune, sa spun unei prietene ceva "greu", dar atat de greu ca mi s-au inclestat dintii in momentul in care mi-am dat seama ce am dezvaluit; ei, in momentul ala nu am simtit nici o izbavire, ci o tradare a mea de catre mine ...
cred ca nu putem sa impartasim un secret decat in momentul in care ne-am oarecum impacat cu el si cu consecintele dezvaluirii lui, altfel izbavirea de 2 minute se transforma intr-o angoasa perpetua
cred ca ideea listei plutind pe lacului morii e cea mai buna. dupa ce umplu astia lacul tei, ma inscriu !
C-a-t-e-g-o-r-i-c numai cu necunoscuti, straini totali, sa ii vad o singura data si gata :o).
Am vorbit foarte serios cand am spus de Lacul Morii... Doar ca o sa fac tot posibilul sa se duca la fund sticluta, nu sa pluteasca... No no no :o)
Blacklion... da, la pacatele de la punctul 2 ma refer. Pacate, greseli, secrete... oricum le spui, tot bolovani sunt. Pe alea am sa le arunc in Lacul Morii. E cea mai dreapta cale pentru mine saptamana asta... Si daca eu simt asta cu ale mele poveri... nu pot decat sa ma bucr ca am gasit o iesire, nu?! :o)
Trimiteți un comentariu