De luni, in jurul lumii

(Incep saptamana cu o paranteza: aseara, pe Euro Sport,
transmisiune in direct de la Seara Campionilor. Era in desfasurare o licitatie
la care participau mari fotbalisti. In doua minute cat m-am uitat, Cristi Chivu
si Gica Popescu s-au duelat pe un tricou de-al lui Ilie Balaci... S-au duelat in
bani, desigur. S-a ajuns ca a dat Gica Popescu 24.000 Euro pe acest tricou. Si-a
explicat omul si miscarea: numarul 8 al lui Balaci era legat de o amintire
personala, din copilarie... L-am inteles. Inchidem paranteza).

O noua zi de luni. Sunt aici, la birou, dar nu sunt aici, la birou. Scenariul este urmatorul: visez cu ochii deschisi ca am bani suficienti in cont cat sa nu duc grija zilei de maine. Nu cer foarte mult, doar cat sa nu duc grija zilei de maine. Sa nu am credite, sa existe acolo un ‘fond’ pentru vise nebune, cu implementare imediata, actiune ACUM, cadrul X, scena Y din viata mea, cand mintea mea nebuna o ia razna. Ca acum.

Si eu, eu cea de acum, pun mana pe telefon, telefonul asta de pe biroul meu. Si formez direct numarul partenerului nostru de la agentia de turism cu care lucrez si ii transmit o directa, sincera si entuziasta cerere de oferta: - Catalin, te rog frumos, fa-mi si mie o propunere urgenta pentru o croaziera in jurul lumii. Cat se poate de repede oferta, cat se poate de repede plecarea. Un bilet. Again: cu plecare asap !!

Daca as avea bani suficienti in cont cat sa nu duc grija zilei de maine asta as face. As pleca. Singura. Asa cum ma si gaseste aceasta frumoasa zi de luni.

Mai doreste cineva ceva? Zice-se ca e suficient sa iti exprimi dorinta ... si Universul va face totul ca ea sa se implineasca. Eu as avea nevoie doar de 10.000 Euro in plus, cu care sa nu am ce face. I-as da pe o croaziera si as pleca. Acum.