... cum este pisicuta asta mica, vargata si ochioasa, care lancezeste acum pe canapea, langa mine. Are blanita tare fina si toarce. Din cand in cand da din coada, alene, de fapt a (mare) lene asa... O mangai cu grija, precauta – ca stiu ca fuge repede. Dar bag sama ca ii place, ca toarce mai intetit, ochii ii mijesc si dau sa se inchida... intinde capul iar boticul parca ii rade.
Pitzi e pisica prietenei mele. Pitzi e apelativul de alint. Are si nume de printesa: Aiko. Atentie, sa ne intelegem, e nume de printesa: citim ai-kó, nu á-iko.
Si eu am grija de Ai-ko o vreme, ca i-au plecat parintii in lume si au lasat odorul pe mana mea. Detin monopol pe afectiunea ei zilele astea. Sau... acum ca ma uit la ea ma gandesc: ma prinde in mrejele ei? Pe mine? A dog lover? Hrrrr.... mai sa fie!
A stat multe ore singura azi si, cand am intrat in casa, cine stie ce i-au spus simturile de ma iubeste asa brusc pe mine, o straina: apa, papa, mangaieri, companie, confort, siguranta... ‘all-cat-services-provider’. Si-a facut tot ritualul (cine are pisica... stie la ce ma refer). Am urmarit-o, a stiut ca o urmaresc - iar acum lancezeste langa mine. Este exact ce stie sa faca mai bine animalutzul asta mic si firav... Stie cum sa faca sa ii fie bine. O mica santajista... miauna dulce, te priveste cu ochisorii ei curiosi, se prelinge pe langa tine, toarce si... iti intra in inima. Esti pierdut.
Prieteni, asta e alta solutie pentru fericire. Mare treaba trebuie sa fie sa stii sa fii ‘pisicuta de apartament’. In lumea noastra, sa stii cum sa iti atragi atentia celuilalt: sa fii rasfatata, ingrijita, iubita, mangaiata.... Hrrrr... sa nu te zbati foarte tare pentru mai nimic, ca are sigur altcineva grija de ce e nevoie... hrrr... Sa te ingrijesti numai de tabieturile tale, sa vorbesti, sa mergi, sa privesti, sa reactionezi intocmai ca o felina. Sa astepti sa iti vina ‘stapanul’ si sa te lasi mangaiata doar cand/cat vrei. Sa stii cat sa fii de mieroasa ca sa obtii ce vrei si sa scoti gherutele exact cand e nevoie. Iti trebuie talent, frate! Dar e incredibil cate pisicute din astea nu sunt in jur! Cel putin 3 nume din cercul meu de cunostinte imi vin in cap instant.
Chiar azi dimineata am vazut una potentiala, imaginea perfecta a pisicii de... vila. O necunoscuta. Arata chiar ca o felina programata pentru asta, avea o privire semeata, ostentativa si conducea un super jipan. Noi, cativa, cu ochii pe ea. Un coleg zice:
‘Uite la pisica asta. Saraca... sigur se duce spre birou cu masina asta jerpelita, e si ea obosita, ca sigur s-a culcat tarziu si s-a trezit devreme, a pregatit totul pentru copii, i-a dus la scoala, acum alearga disperata la birou unde munceste de rupe ca sa puna mana pe un salariu ne-negociat de doi ani si mai scapa de-acolo la noapte, cand iar ajunge acasa si o ia de la capat si isi rupe unghiutele si isi termina manichiura spaland la vase si gatind ciorbica pentru familie...’
A-iu-rea. Asta e felina adevarata. Stie treaba cu mrejele, are ce-i trebuie sa primeasca ce vrea... Ce atata zbatere cand totul poate veni de la sine?
Hehe... Ai-ko... Cum am inceput eu ziua cu o ‘pisicuta’ si o termin cu alta... Bine macar ca tu esti adevarata adevarata. Ma uit la tine si am sentimente contradictorii: 1) mi-esti draga ca esti dulce si pufoasa si 2) te invidiez ca ai asa trai, printeso.
Dar: sa nu ni se urce la cap, da? Tu pisica, eu dog lover... Treaca, mearga, saptamana asta :o). Pe urma, mai vedem!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 Comenteaza:
Trimiteți un comentariu