Eeeeeee..... comedie!

M-am trezit azi dimineata la 5, ca de obicei, dar terifiata de gandul ca va trebui sa merg cu metroul. Ninsoarea de ieri, faptul ca peste masinutza mea s-a asezat zapada iar strada pe care stau numai prietenoasa nu arata... m-au pus pe ganduri. In plus, masina mea era parcata la centimetru de mastodontul vecinului de la parter si... – am constat imediat - de 2 tomberoane pline cu gunoi aruncate in strada de femeia de serviciu de la blocul de vis-a-vis. Asa e la mine pe strada: stramt si cu peripetii. Daca nu vine vreun ratacit sa imi blocheze locul, se aseaza vreun vecin in locul meu sau pune femeia de serviciu tomberoanele in fata masinii. Anyway... E mai stresant ca ziua asta e prima adevarata de iarna pentru mine ca soferita... Emotii, emotii, emotii... cu noaptea in cap.

Deci, trezirea. 5 a.m., ochii carpiti de somn si eu terminata de teama... E gheata pe jos, dar si cu metroul.. nu mai vreau... nu mai vreau... Am de carat geanta mare si grea, e frig de mori, in metrou aglomeratie cu siguranta, mirosuri care mai de care, iar alternativa cu aroma de bradut din masina, caldura, trezirea mea la viata in liniste si cu Realitatea FM - cu mult mai atractive. Ma indrept spre geam. Ridic cateva bare din jaluzele si mi se dilata pupilele. Ce de zapada maiculita... Unde sa plec eu asa...? Hai calmarea... mai bine ma organizez si navalesc catre metrou, nu o fi moarte de om.

Dupa inerentele de la 5 dimineata, ma mai risc spre geam. Constiinta ma cheama sa mai studiez o data problema din strada... Cat e de gros stratul de zapada de pe masina? Cat de multa gheata e totusi pe jos? Cat de periculos poate fi..? Cand ridic jaluzelele, surpriza. Strada luminata de farurile a 3 masini, vecinii mei mai gospodari arunca stanga-dreapta zapada de pe masini si rascheteaza gheata de pe parbriz.

Si dintr-o data se trezeste in mine curajul, puterea, increderea si spiritul de amazoana. Stai asa... oare chiar nu pot? Cate ierni o sa stau pe bara temandu-ma de gheata si polei? Eeee... comedie. Si iau pozitie de atac. Manusile, caciula pana peste nas, fularul, geaca groasa de iarna si gata. Cobor pe la 6 fara 10, mandra si incurajandu-ma in gand. Matur zapada cu peria, constat ca nu imi gasesc ‘spaclul’ ala pentru indepartat gheata (ca doar mi-am cumparat de asta toamna, da?) asa ca imi amintesc de vremurile cand imi ajutam partenerul la treburile astea, folosind.. un card plastifiat. Deschid portofelul, dau de Raiffeisen direct si ma pun pe treaba. Raschetez cat raschetez (cu placere, garantez) si la final ma pregatesc sufleteste de plecare. Mai am o singura opreliste: tomberoanele de gunoi. M-am tot uitat dupa femeia asta ce le-a pus aici, nu se arata nicicum. Decat sa prind traficul nebun de la 7, mai bine le mut eu. Si imi indes bine manusile fine, de piele intoarsa, maro cu fundita bej, numai bine asortate cu haina. Pun mana pe primul si dau sa trag. Surpriza: merge mai usor decat m-am asteptat. Il mut tinandu-mi respiratia si rugandu-ma cu cerul si cu pamantul sa nu ma aleg cu cine stie ce pete soioase pe manusi. Termin cu primul, il trag si pe al doilea vis-a-vis, pe locul vecinului meu destoinic care, plecand, a eliberat deja locul. La final, scutur palmele, scot manusile si ma urc in masina.Bineinteles ca in secunda 2 apare nu doar femeia de serviciu, toate femeile de serviciu de la blocul din fata, ca e mare si au cate o femeie la fiecare scara. Ies din nou din masina.

- Pai de ce mi-ati mutat aici tomberoanele?
- Pai eu cum sa ies din parcare?
- Pai daca mi le mutati acolo nu mi le mai descarca baietii, cand vine masina de gunoi.
- Pai de cate luni va tot rog sa nu le mai dati jos de pe trotuar, ca eu oricum plec cu mult inainte sa vina masina!? Cred ca v-am spus asta de cateva ori pana acum si de fiecare data ma blocati. V-am incurcat eu vreodata? Nu prea cred...
- Pai acum de ce nu le-ati pus inapoi pe trotuar?
- Pai adica in loc sa mut 2 tomberoane de aici colo, mai bine sa trag de toate 6 ca sa le fac loc astora pe trotuar. Eu zic ca nu e treaba mea sa ma gandesc cum e mai bine cu tomberoanele astea... Dvs. ce ziceti?
- Eeee.. (adica stiu ce a vrut sa spuna... eeee... esti cucoana... hehe... )
- Pai eeee... sa va explic: de cate ori o sa le dati jos de pe trotuar si ma blocati in parcare, de atatea ori am sa le mut si eu pe partea cealalta. (Nu sunt cucoana.. sunt doar a naibii... Asa vreau eu in dimineata asta si asa e bine sa imi pazesc cu strasnicie locul asta amarat in parcare.)

A tacut. Si-a tras toate tomberoanele inapoi pe trotuar si a tacut. Maine e liniste, dar miercuri si vineri vin din nou gunoierii. Imi caut niste manusi mai jerpelite si stau pe pozitii. M-am saturat sa ma calce oricine in picioare. Las deoparte si pretentiile de cucoana... mai bine fac orice e nevoie numai sa imi vad masina parcata pe locul ei.

Dimineata am iesit de pe strada cu spatele, cu chiu cu vai, dar am iesit, da? De la colt am dat de alte masini, am mers incet, am semnalizat si am franat cu zeci de metri mai din timp, nu am dat nici de polei, nici de zapada, nici de gheata, doar de pietoni si soferi cu ochii la fel de carpiti, dar precauti, ca si mine.

Seara la fel, deci a trecut cu bine prima zi de iarna peste soferita din mine.

A, si oricum, nu uitati ca m-am mai ales cu ceva invataturi: dimineata intre 5 si 6 imi face o deosebita placere sa raschetez zapada de pe maisni si sa mut tomberoane de gunoi amplasate neinspirat... Si fac asta gratuit! Nu ezitati. Promotie speciala pana vineri, cand intru in vacanta si... devin disponibila numai dupa 10, la costuri record. :o)

PS: Moshule, o vezi si pe asta, da??!!