Draga Mosh Craciun

Nu aveam blog anul trecut pe vremea asta cand mi-am facut lista de rezolutii – un fel de scrisoare catre tine, Moshule – o ruga fierbinte ca tu sa ma ajuti sa prind curaj, ajutor si incredere in mine astfel incat sa reusesc in ceea ce mi-am propus. Tu stii ca eu la finalul anului imi fac realmente o lista de rezolutii – iau o coala alba de hartie si insir cu o caligrafie de exceptie cam ce mi-as dori sa fac in anul ce urmeaza. Frumos, cu alineat de la capat, cu un pix special si cu multa energie pozitiva... scriu pe rand ce mi-as dori sa realizez:

Rezolutia 1. ...........
KPI: (asta fiind key performance indicator – adica cum voi masura obiectivul pe care mi-l propun) ...........
Rezolutia 2. ...........
KPI:
Rezolutia 3. ...........
KPI:
etc etc (dar nu mai mult de 6, 7 obiective ca obosesc si nu e bine :o)

Si mai stii ca in josul paginii desenez un tabel: pe verticala scriu lunile in care voi face review (aprilie, iunie, septembrie si decembrie) iar pe orizontala reiau obiectivele. Si asa se face ca, teoretic, la fiecare 3 luni revin asupra listei mele si marchez cu un happy smiley sau un sad smiley statusul rezolutiilor mele.

Si stii bine, Mosh Craciune, ca exact asta fac, cu sarguinta si speranta. Ca pastrez lista in portofel si cum am putin timp liber o redeschid si imi reiterez dorintele. Ei bine, inainte de a ma apuca sa ma rog iar de tine, hai sa iti povestesc putin despre ce mi-am propus pentru 2007. Ca...

1. Mi-am propus sa imi iau masina. Pe 8 martie am ridicat-o de la furnizor si mi-a facut viata pana acum. Cocutza e de vis si e bine ca a aparut in viata mea. O iubesc de mor, si imi cer scuze fata de ea ca am lovit-o de 2 ori, din proprie neatentie si neindemanare, in parcare. Imi cer scuze si in numele lui nenea care a intrat in mine la semafor. Altadata sa fie mai atent... da??!! :o) Pe langa masina, au venit si trairile de soferitza stresata si atenta, precauta pana la exasperare. Nici azi nu mi-am scos, Moshule, lamaile din geam, dar nu pentru ca m-as mai teme atat de tare, ci pentru ca sunt o nostalgica. Mie lamaile acelea imi amintesc de cat de frica imi era la inceput, dar si de cat de mult curaj am avut cand am iesit prima oara singura in drum. Imi amintesc si de Liviu, care s-a trezit la 4 dimineata sa ma duca la birou ca si co-pilot, si de Ionut care m-a asistat sa ajung pana acasa, noaptea la 11, ca apoi sa strabata orasul cu un taxi spre casuta lui. Si de Irina si Radu, care au venit cu mine cand am luat-o. Si de CFN, care mi l-a daruit pe Crabi sa imi tina de companie in timp ce sofez. Si despre atatia colegi si prieteni care m-au sustinut cu sfaturi. Mie lamaile acelea imi amintesc cat sunt de rasfatata uneori. Rar, dar bine!

2. Tot anul trecut mi-am propus sa fac economii. Am facut, draga Moshule, volens nolens, am facut in fiecare luna... pentru ca am imprumuturi la banca si ratele se cer platite. Nu vreau sa te introduc in probleme legate de dobanzi, comisioane sau scadente. E pacat sa intram acum in detalii bancare despre care nu stiu mare lucru si care si pe mine ma streseaza. Cand o fi sa imi propun sa invat cate ceva.. mai vorbim. Pana atunci, mergem inainte cu imprumuturi si rate. Eu le zic, dragul meu Mosh... investitii si economii impuse.

3. Mi-am propus sa termin casa si sunt foarte aproape de acest vis. Am acum o anumita relaxare din punctul asta de vedere si trec dintr-o camera in alta cu amintiri despre cat de mult m-am chinuit sa ajung aici, dar cat sunt fericita ca am reusit. Te invit cand vrei tu sa bem o cafea in noul dining, te invit sa ne uitam relaxati la televizor in sufragerie sau sa citim langa biblioteca din birou. E? E? Vii? :o)

4. Am vrut sa imi fac ordine in viata sentimentala si am reusit. Am trait o primavara tumultuoasa, m-am despartit de cel pe care l-am iubit, dar am iesit intr-o relatie imposibila si astazi ma simt eliberata. Stiu din toata inima – si asta ma bucura – ca trecutul e trecut si greselile pe care le-am facut legate de o anumita persoana au fost greseli pe care niciodata nu le voi mai repeta. Astazi ma simt mult mai bine. Sunt linistita si cu incredere in viitor. Si stiu ca intr-o zi va aparea si calul alb. Sa dea Dumnezeu sa fie calarit si de cine trebuie. Altminteri... pastrez speranta :o). Si iti voi mai scrie Moshule despre asta, atat cat va fi nevoie. Iar cand ma vei ajuta sa intalnesc pe cine trebuie, iti promit, am sa iti multumesc si nu am sa iti insel asteptarile! Pana atunci, sa stii ca eu consider rezolutia implinita. Am cerut sa inteleg ce am de facut si am inteles. E bine. :o)

Tu stii, Moshule drag, ca nu ma feresc sa recunosc and gresesc. Sunt si lucruri pe care nu le-am reusit anul asta. Sau poate nu am facut tot ce trebuia ca sa pot nota ‘done’ in dreptul lor. Sa trecem si la bile negre, rezolutii neimplinite, sperante ce vor fi preluate in 2008. Nu renunt usor, sa stii.

6. Sa petrec mai mult timp cu familia – nu am reusit. Iar m-am lasat plutind in deriva pe valurile atat de fals ademenitoare ale proiectelor si ale carierei mele :o(. E atat de trist ca eu stau la birou cand, acasa, mama imbatraneste. Am avut momentele noastre anul asta, am ajuns la spital de cateva ori, ma tem Moshule... ma tem... Si chiar sper ca indiferent ce ne asteapta viitorul – momentele astea sa mai intarzie si sa nu fie dureroase... Nu e momentul sa vorbim acum, dar te rog sa ai grija si de maicuta mea, de fratele meu si de intreaga noastra familie!

7. Sa imbunatatesc modul in care reactionez in situatii de criza – uneori am esuat lamentabil, alteori m-am uimit si pe mine cu reactii foarte diplomate si chiar stapanire de sine. Oricum, simt eu, ar trebui sa trag mai tare si aici. M-a facut Dumnezeu prea iute si sunt deseori prea exigenta – dar nu crezi si tu ca e bine ca imi dau seama de asta??!!! Ramane deci pe 2008 sa preiau taskul asta si sa fiu mai consecventa. De promis, promit!

Cam asta a fost. Habar nu am cat de exigenta am fost cu mine cand mi-am propus toate astea, in 2006. Ce stiu e ca pentru mine 2007 a insemnat un an greu, cu multe lectii de toate partile, ca am iubit si am renuntat la ce nu credeam ca as putea renunta, cu adevarat. Ca imi iubesc mult familia mai presus de orice pe lumea asta. Ca am tras foarte tare la job, dar am obtinut rezultate si (sper ca si) apreciere. Ca am prieteni la care tin foarte tare si care ma ajuta, ca ma inteleg bine cu ai mei colegi si ca ma bucur ca lucrez alaturi de ei. Ca sunt bogata: de la toti capat cate ceva in fiecare zi.

Asa inchei eu anul 2006 (pardon... 2007... desi as fi dat orice sa fie... 199... oricat, ca tare tinerica si voioasa mai eram...) draga Moshule. Ar mai fi taaare multe de zis, dar asta am s-o fac si in zilele urmatoare. Imi imaginez ca esti si tu foarte ocupat si romanele de la Andreea nu sunt chiar in centrul atentiei tale. Foarte bine. Important este sa retii esentialul: am fost cuminte, am avut un an greu dar bun si sunt recunoscatoare pentru asta. Revin, Moshule... revin...

si voi reveni cu cereri Moshule... de acum si pana se termine anul.. numai cereri o sa auzi... hehe... am multe sperante de la tine :o)