Azi dimineata am visat chiar inainte sa ma trezesc ca aveam foarte multa treaba, eram absolut terifiata de detalii uitate, nu aveam oamenii de care aveam nevoie in jur si .. evenimentul meu batea la usa. Tic-tac-tic-tac... pana la ora inceperii. Ca intr-o inlantuire fatidica, vestile rele veneau din toate partile, eram doborata de neputinta cu fiecare noua persoana care imi mai spunea cate ceva si eram intr-o tensiune de nedescris. Stii cum e sa te simti neputincios? Ca de fapt neputinciosul din tine cumuleaza atatea alte lucruri pe care nu le-ai facut cand trebuia, regrete ca nu ai intrat la timp in scena (sau in proiect) cu o idee de actiune sau schimbare, vinovatie cumplita fata de oamenii care au niste asteptari de le tine, incapacitatea de a face treburile altora, care se misca in alt ritm... Asta inseamna neputinta. E de fapt trecutul cu manifestari clare in prezent si urmari inevitabile in viitor. Mi-e greu sa descriu cosmarul de dimineata, dar imi amintesc clar de dulcele sentiment de la trezire. M-am trezit in trepte.. agitatiile din vis s-au domolit incetul cu incetul si de la iminentul de atunci, chiar inainte de a deschide ochii, imi amintesc ca am vorbit cu mine, in somn: ‘Evenimentul... a, da trebuie sa ma trezesc, am lucruri multe de facut... Hai sa ma trezesc... Hai... hai... ‘ si la deschiderea ochilor, surpriza, nu mai eram intr-o camera de hotel, ci in camaruta mea proaspat renovata, intre lucruri familiare si calde si in siguranta. ‘Ah, sunt acasa, si evenimentul s-a terminat ieri...’ Si o inundatie fericita de bine... pentru ca m-am trezit sa imi amintesc cat de bine a iesit sus numitul eveniment. Adica petrecerea de Craciun din companie.
Cam lunga introducere mea, dar trebuia sa scriu despre cum m-am trezit dimineata pentru ca mi se intampla des in ultima vreme sa visez stresuri nebune de pe la birou. Visez tabele excel, e-mailuri disperate, tic-tac, tic-tac, ca nu vin furnizorii la timp, visez erori de montaj si de transmisii video, visez deadlineuri iminente si zadarnice - tic.. tac. Visez oameni care nu isi fac treaba, sunt prea inceti, prea neimplicati si lipsiti de responsabilitate pentru ce am eu nevoie. Si desigur... tic tac si nu mai apuc sa termin. Visez ca nu imi iese ce imi doresc si ca ma zbat aiurea pana la epuizare. Visez ca exagerez (aici nu cred ca se inseala nici visul... of of...).
Sunt extrem de implinita acum, sunt atat de fericita ca mi-a iesit bine acest ultim proiect mare de anul asta! Daca m-am distrat si eu la un eveniment pe care il organizez (ca nu mi s-a mai intamplat chestia asta de asa de multa vreme), inseamna ca a fost chiar bine! Distractie frate, distractie din aia fara griji si fara stresuri, oameni care dupa un an de munca se simt bine si sarbatoresc cu fetze fericite, dans de ramai cu bataturi in talpi, vorba, chiote, rasete si karaoke de te lasa cu toate coardele vocale surmenate, dulce mahmureala :o). Si cat de bine mi-a picat, mai ales ca de o luna si ceva altceva nu vad decat petrecerea de Craciun de la firma.... (si renovarea casei).
Asadar, ca sa nu uit un moment asa frumos din trairile mele personale si din momentele mele profesionale... mi-am propus ca de indata ce vin pozele de la petrecerea asta am sa ma duc la un centru special si am sa imi fac un album complet, cu toate momentele zilei de pregatire si ale serii de 14 decembrie. Poze vor fi, cu miile. Abia le astept!
Nu are rost sa intru in detalii de ce am facut la evenimentul asta, impreuna cu o echipa frumoasa, creativa si muncitoare. Doar ca a iesit bine mai conteaza... cu toate emotiile dinainte. Acum... le vad ca inerente. Asa e mereu cu evenimentele.
Acestea fiind spuse, de maine trec si eu la asalt de magazine. Caut cadouri pentru o lista lunga de persoane, dar inainte de orice vreau sa imi fac un cadou mie – lista de dorinte e lunga :o). Timp sa am si nervi sa trec peste aglomeratia din magazine. Acum, ca m-am linistit la serviciu, astept spiritul Craciunului sa ma viziteze: vreau sa ma apuc de gatit bunatati ca i-am promis mamei ca fac eu ce trebuie anul asta, vreau sa fac liste cu rezolutii pentru 2008 si sa concluzionez cu 2007, sa ma vad cu prietenii, sa imi ornez casa cu beculete si decoratiuni, sa scot bradul de la mezat si sa impodobesc ascultand colinde. Ma bucur ca revin la scris – o sa am timp si de asta si o sa redevin constiincioasa. Daca e sa fi avut impliniri neasteptate anul asta, atunci blogul e primul pe lista. Si de curand a implinit 4 luni, deci... to be continued... :o))
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 Comenteaza:
Trimiteți un comentariu