5 dec. 2007

Tradare


Pisica nu a dormit langa mine azi noapte. Cred ca nu i-a placut mutra mea, o fi simtit ca sunt dog lover, poate din lumea ei intelegea ce scriam eu aseara pe blog in timp ce o priveam cum sta tolanita langa mine. Oricum, de dormit langa mine, la picioare, cum mi-a zis Principessa ca o sa faca, nu a dormit.

Si azi am avut o zi horror si gandul la Pitzi nu mi-a dat pace. Prea tanjea aseara dupa o mangaiere, mititica. Ea.. care de obicei nici nu ma baga in seama. Tre sa termin mai repede azi, imi zic, sa ma duc la ea, ca sta singura. Of saracuta... Se plictiseste acolo, groaznic. Iar eu sunt r-e-s-p-o-n-s-a-b-i-l-a de pisica zilele astea. M-am mai luat cu treaba, mai fugea gandul, apoi iar revenea. Ce o face Pitzi... ce o face ea...?? Are mancarica, are apa... dar e singura. O si vad. Mica si firava in casa mare si pustie. Bine, hai sa imi vad de treaba, plec mai devreme azi, ma duc la ea si ii dau pateul ala care ii face cu ochiul.

Mai trece ceva timp, lucrurile se precipita la birou. Azi a fost una din cele mai grele zile din toamna asta. E-mailuri, sms-uri, yahoo-uri, discutii, fisiere, tone de fisiere, descoperiri spectaculoase, replici usturatoare, taskuri uitate pe drum si ridicari naive din umeri – mai toate cam pe acelasi proiect. Si e vina mea, ca eu am absentat cu intrebarile si eu ar fi trebuit sa urmaresc ce se intampla. Ma rog, in 2 zile recuperez si pe urma o sa vad eu. Oricum ma tratez sa schimb stilul, tonul, reactia. Poate o sa imi iasa si mie intr-o zi.

Peste toata nebunia, gandul ca pisica e singura – stresant. Pe la pranz se mai adauga unul: am uitat sa imi platesc banca – si a trecut scadenta binisor de tot. Ma iau cu treaba, uit again si fireste, nu ma duc la banca in timp util. Dupa-amiaza, pisica din nou in prima linie. Si imi fac planul: ma duc acasaaaa, imi iau haineee pentru maine, apoi ma duc la pisica!! Continua nebunia la birou. Ajung sa ma enervez atat e tare incat a-b-i-a la 7 jumatate inchid taraba si plec enervata si cu treaba neterminata. Treaba care intre timp se imbogatise vizibil pentru ca unii si altii nu se descurca inca la capitolul organizare si disciplina.

Si plec. Si trafic. Si trafic. Dupa o ora in care mai mult am stat in zona Arcul de Triumf m-am calmat. Ce sanse sunt ca eu in seara asta sa ajung acasa, sa ma schimb, sa ma intorc la Pitzi pe nebunia asta??? Ploua, toti stam bara la bara, este inutil!

Acum sunt acasa la mine, ingrijorata ca pisica e acasa la ea. Teoretic, stiu ca nu are ce sa se intample. Practic... sunt o tradatoare. Pisica e singura si e din vina mea. Maine ma trezesc la 5 a.m. fix, plec devreme, ma duc sa ii dau buna dimineata si pe urma ma duc la birou. Si sper sa adorm repede... ca de obicei cand am mustrari de constiinta nu am nici somn.

0 Comenteaza:

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates