Antidot la sufocare

N-am mai iesit de luni de zile la cumparaturi. Am intuit bine in Portugalia ca o sa mi se taie de spart banii aiurea, dupa ce zile intregi le-am petrecut prin mallurile lor, Vasco da Gama si Collombo (apropos – am un jurnal de calatorie frumusel, o sa il public aici intr-o zi).

Luni seara, gandindu-ma ca e mai liber, am ajuns in Carrefour. Si ce haos!!!! Am tras de mine cu toata puterea sa imi duc misiunea la bun sfarsit. Am cumparat numai delicatese pe care nu le voi gasi in piata din cartier, pentru ca eu a 2-a oara nu mai ajung intr-un hypermarket anul asta. Refuz, refuz cu desavarsire. Am obosit pana peste poate de zgomotul, forfoteala, disperarea oamenilor din jur. Ce nebunie la rafturi! Ce debandada in fiecare raion. Alooo.. incotro? Habar nu am unde va duceti, dar refuz sa particip la goana asta in masa catre... casele de marcat.

Asta scriam luni noapte. Nu am apucat sa termin postul si iata-ma vineri, cam obosita si absolut terifiata de ce se intampla in oras. Nu m-am tinut de cuvant... am mai intrat in magazine, dar am facut-o miercuri dimineata si azi dimineata – pentru cadouri. Si intr-adevar, am vazut diferenta. In seara asta am tras o fuga pana in Plaza sa schimb ceva – s-a dovedit a-g-a-i-n ca sunt maestra in a cumpara lucruri nepotrivite. Nu mi-am putut crede ochilor cu ce am vazut acolo si sunt absolut convinsa ca asa este peste tot.

Ce trist! Am ajuns sa ies din casa pregatita ca voi trece prin doua stari (cel putin!) in orice fel de scop as avea prin Bucuresti:

1. resemnare – ca stam cu orele in trafic si nervii, supararea, stresul nu isi mai au rostul. Oricine isi da seama cat de in van ar fi sa ne revoltam pe tema asta. E i-n-u-t-i-l.

2. sufocare – teoretic, daca aleg sa ma duc intr-un loc public este tot pentru ca vreau sa ma deconectez. Inclusiv shopping-ul - - se tot para-mega discuta despre chestia asta de ani de zile. Shoppingul – o metoda terapeutica. Ce terapie oameni buni? Coate in spate, carucioare imbulzite si incurcate, rafturi praduite, cozi interminabile, timp pierdut intr-o incredibila goana dupa... indestulare. A, da, uiti de probleme pentru ca dai de altele.

Sunt dezgustata. Totul parca e un furnicar de termite. Am devenit termite... cu totii colcaim intr-un musuroi in care nu mai exista ordine, disciplina, civilizatie, omenie... Eu m-am decis: de maine raman in casa cat pot de mult. Am multe facut, curatenia o sa imi ia cel putin 2 zile, apoi vine Ajunul pentru care am strictul necesar, am pomul si podoabele, am colindele, am caldura casutei mele si o am pe mama.

Iar acum, pentru ca tot rasfoiesc poze vechi si fac review de 2007, mai bine ma las prada visarii... La ce sa visez ca sa ma linistesc oare? Hai sa ma intorc in Portugalia, in locul ala minunat, linistit, curat si aerisit unde am stat cateva zile... Iaca, ma asez pe sezlong, privesc la jucatorii de golf, aud fosnetul frunzelor de maslini si sorb din timp in timp din pahar o gura de Porto. Va salut prieteni! Enjoy!

PS: Am vrut sa incarc multe, multe poze facute in concediul de asta-vara, dar am o conexiune la Internet atat de slaba incat mi-ar lua o vesnicie. Nu merge.. .:o(( Sper ca vacanta asta sa pregatesc pentru publicare jurnalul de calatorie din Portugalia... Va fi gura de aer de care am nevoie...