Am fost foarte inspirata ca nu m-am implicat in privinta meciului de aseara. Ca sa evit emotiile prin care am trecut la Romania–Franta, am evitat cam tot ce a urmat dupa. Atunci am sapat transee in ultimele 13 minute, pe un balcon paralel cu sala in care 150 de clienti urmareau meciul pe super ecrane, intr-o super atmosfera, toti imbracati in tricoul nationalei, cu majorete dragutele pe langa ei si concurs de bere la scena deschisa... Daca luam bataie se ducea de rapa o cina importanta, se ruina evenimentul. Miza mea era alta decat sa batem. Miza mea era sa scap cu fata curata si onorabila, ca organizator ce ma aflu.
Cand cu Italia-Romania am aflat de la pilot ca scorul la pauza e 0-0. Eram in avion. Si cand am ajuns in aeroport asteptam bagajele si a inceput sa curga cu sms-uri in jur. Ploua cu sms-uri. Bip, bip, bip bip bip.... Dupa fetele oamenilor ne-am dat seama ca e de rau. Imediat dupa ne-a spus un domn ca a ratat Mutu penalti. D’oh! Alti nervi, alta distractie. Atunci m-am prins ca e mai bine sa fug de clipe din astea cand tensiunea o ia razna. Sunt patrioata, dar nu pana la infarctulet. Please!
Prin urmare, luni dupa-amiaza, disperata ca nimeni nu vrea sa iasa in oras, sa facem altceva decat sa ne uitam la un meci de super emotii, mi-am facut programare la cosmetica. La Andreea Pilates. La Andreea Acrobata :o). Am luat all inclusive, toate serviciile posibile, numai sa petrec acolo cat mai mult timp cu putinta. M-am pus pe lista ultima. Am ajuns acolo, tot orasul fierbea, se pregateau de meci... eu relaxata... ca o floricica ce abia astepta masajul de rigoare....
Cand intru in cabinet, constat ca aveau televizor. TVR1, of course. Am ingrosat la maxim obrazul si mi-am rugat specialista fie sa il inchida, fie sa il dea pe mute. L-a amutit. Si uite asa am asistat eu cu ochii inchisi la prima repriza muta de meci, cu vopsea pe gene si pe sprancene, proaspat epilata si masata la greu, cu fata relaxata dupa masaj, mainile 'manichiurate' si piciorusele de bebe fericit. Hiha! Eu acolo, ei pe teren, transpirati, milioane acasa, agitati...
Si am tras cat am putut de mult de timp ca sa NU ajung acasa pentru a doua repriza. Din nefericire, cand am pasit in apartament, au dat ei gol. So what, mi-am zis?! Se termina lumea?! Eram asa de relaxata... ca... nu prea mi-a pasat. Si nici acum nu imi pasa. De unde bag sama ca am facut bine ca nu m-am implicat.
Ba chiar mi-as dori sa castige Olanda turneul asta. O sa tin cu ei. Mie mi-au placut. Mi-a placut spectacolul lor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 Comenteaza:
Doare, da.. I agree. Am fugit de durerea asta si bine am facut. Si din pozitia asta de detasare, ma intreb daca Europei i-ar fi pasat de 'spectacol'. O prietena din Budapesta mi-a spus ca toti se uitau la Franta-Italia. Asta in Ungaria, vorba 'ceea, colea, langa granita. Oare care Europa a urmarit si meciul nostru, in afara de olandezi, desigur? Cred ca...vorba lui Chivu, declara dupa meci, e bine 'sa ne vedem lungul nasului' :o).
:))))))))))))) cam asta am facut eu la meciul cu italia
Maria >> Un motiv in plus de bine daca Romania se califica... Ne cautam mai multe ocazii de relaxare :o)
Trimiteți un comentariu