Cei buni sunt luati

Cea mai mare enormitate pe care am ingaduit-o recent urechilor mele a fost intr-o discutie cu un nene foarte convins ca vesnica vaicareala a femelor, cu ‘barbatii buni sunt luati’, se refera de fapt la bani. Barbatii buni cu bani sunt luati – asta-i expresia potrivita, zicea ‘mnealui. Daca nu era un tip inteligent, mi-as fi intins aripile mult mai repede. Dar nu m-am putut abtine sa nu ii contra-argumentez in cateva cuvinte ideea pe care o sustinea cu asa inversunare. Si la sfarsit i-am si trantit-o finut ca probabil numai barbatii slabi de inger se consoleaza cu asemenea gand...

Sunt foarte de acord ca ideea cu ‘barbatii buni sunt luati’ e cea mai la indemana scuza pe care si-o ingaduie femeile singure. Fir-ar sa fie, doar nu s-au ascuns toti in gaura de sarpe. Pur si simplu sunt luati. Imi amintesc de o discutie cu fostul sef, care s-a suparat groaznic de tare cand ne-a auzit vorbind pe tema asta. Noi, fetele, schimbam vorbe ieftine despre cum e greu de gasit cineva reliable ‘la varsta noastra’. (Atunci aveam vreo 25-26 ani!!!!) Si ca oferta pe piata e foarte saraca, toti cei buni sunt luati. Si ca da... exista doua tipuri de barbati: cei neinteresanti, si cei insurati care, evident, pentru noi nici nu mai sunt barbati. Si el, seful, era insurat. Si chiar s-a suparat, ca discutia venea pe fondul unei depresii cauzate de andropauza, instalata cand el era mai putin pregatit pentru asa ceva. Cumulat cu implinirea de varsta rotunda de 50... l-am lasat cam perplex cu ideile noastre.

Ma bufneste rasul acum cand ma gandesc la convingerile mele stupide de la 25. Cum adica barbatii buni sunt luati?! Unu la mana, daca sunt atat de buni, de ce vad in jurul meu puzderie de cupluri plictisite, rutinate, incatusate? Doi la mana, ce e bun pentru mine nu e bun pentru tine si viceversa. In general... ca mai sunt si cazurile specifice in care ne place acelasi barbat si... ia sa vezi cum ies scantei. :o)

Nenea pomenit mai sus a venit sa puna cireasa pe tort, complicand problema cu ideea banilor. Oh, give me a break! Asociez mai degaraba situatia materiala analizata intr-un astfel de context cu intrebarea: Stimabile domn (si doamna, desigur – povestea e valabila si viceversa) ce ai facut mataluta pana la varsta asta? NU ai bani. OK. Dar: ce ai? Ai cariera? Ai crescut si tu niste copii? Ai calatorit in lume? Ai citit pana la refuz? Ti-ai propus scopuri marete si le-ai atins? Ai facut CEVA care sa iti sustina calitatea de om responsabil si matur – adica de ‘barbat bun’?

Pentru ca asta cred ca face diferenta intre un barbat bun si unul care nu ma intereseaza. E o diferenta care nu tine de numarul de zerouri din contul bancar. Ca nu cu acest cont imi impart eu viata de zi cu zi. Nici nu ma astept sa ma bazez pe un cont respectabil, ci pe un om respectabil. Banii din buzunar nu imi vor oferi niciodata o imbratisare la nevoie, nici afectiune, nici respect, nici intelegere, nici dragoste pasionala atunci cand o cere clipa, nici hotarare, nici farama de inspiratie de care am nevoie, ca orice om. Nici nu vor sti sa ma asculte, nici nu imi vor impartasi sperante, nici nu vor fi alaturi de mine la bine si la greu. Nu nu nu.

Mai degraba zic ca exista barbati disponibili pentru o relatie care pot fi buni, nebuni si foarte buni. Si toti pot fi cate putin din toate in acelasi timp. Depinde cine ii priveste si din ce perspectiva.