Irina, femeia simpla al carei blog il citesc cu regularitate, anunta ca se lasa de fumat. De luni, desigur. That’s nice.
Postul ei mi-a amintit de ganduri pe care le-am insiruit cu ceva vreme in urma, dar pe care nu le-am publicat.. Si gandurile astea spun asa :
De ani de zile ma gandesc sa ma las de fumat. Habar nu am de unde sa incep. Ma simt neputincioasa cand vine vorba de tigara.
In ultima vreme ma deranjeaza din ce in ce mai tare dependenta de ea. Faptul ca in toata linistea mea, construita cu sarguinta si abnegatie, se strecoara acest element si imi strica toata armonia. Daca ma duc undeva, oriunde, si nu am tigari, totul se darama. Nu ma mai pot concentra deloc, pe nimic altceva, imi fuge pamantul sub picioare daca nu am parte macar de un fum. In intalnirile prelungite, tanjesc dupa tigara in defavoarea concentrarii asupra unor lucruri importante. La orice fel de reuniune, de familie, cu prietenii, in masina, daca imi amintesc e tigara... devine un must.
Nu mai suport ca starea mea de bine depinde de... o tigara si ca sunt incapabila sa ma controlez... de tot! Si asta ma deranjeaza cumplit.
Mai tare decat legea asta anuntata cu surle si trambite care ne va interzice sa fumam in locuri publice. Mai tare decat faptul ca am ramas unul dintre ultimii mohicani ce trag la pipa in cercul meu de cunostinte. Mai tare decat gura matusa-mii, a familiei, a prietenilor nefumatori. Mai tare decat amenintarile de odinioara: ‘eu nu ma insor cu o femeie care fumeaza!’ (am trait-o si pe asta... si atunci am avut o reactie foarte demna, pentru ca mi-am zis.. pacat de tine, bine de mine.. bine ca stiu clar care iti sunt standardele si reperele) Ma deranjeaza dependenta, culmea!, mai tare decat ideea ca imi fac rau fumand. Ca ma expun unor boli infioratoare, ca ma supun inutil unui bombardament toxic incredibil. Ma deranjeaza cu mult mai mult decat inutilele avertismente de pe pachetele de tigari... Ma deranjeaza tare.
In mod inconstient initial, dar acum din ce in ce mai rational, imi induc acest deranj fata de dependenta in ideea ca poate ma va ajuta sa scap de viciul asta. Imi doresc mult sa gasesc un scop in care sa cred eu, sa cred tare, sa cred in el si sa ma las de fumat.
Dar din pacate nu mai vine starea aia de refuz interior, total, definitiv. Indiferenta fata de tigara. Nu mai vine. Si intru in al 17-lea an de cand fumez. Ah, asta e alta chestie care ma innebuneste. Sunt 17 ani de cand fumez si inca stau pe ganduri. Cat de incorigibila pot fi?!
Saptamana trecuta am facut un prim pas. Am trecut de la Marlboro la Kent Nanotek. Primele doua zile am resimtit foarte tare trecerea asta, pentru ca practic am trecut de la inhalari puternice la iarba (fan, nu drog!). Era ca si cum ma prefac ca fumez. Aucm m-am obisnuit.. .mi-am dat seama pentru ca ieri am fumat de nevoie un Kent obisnuit si mi s-a parut teribil de tare, incomod, gros... E un semn si asta, ca puterea obisnuintei este mai greu de doborat decat nevoile organice. Totusi, tentativele mele sunt mai mult decat timide, dependenta mea este groaznica, ambitie zero, teama de esec cat cuprinde. Cred ca am nevoie de ajutor dar nici pe asta nu mi-l asum cum trebuie. I am trapped. And mad. Am citit la Irina cateva solutii si posibile cai... stiu sigur ca nu le voi urma calea, cel putin nu acum. Nici nu prea cred eu in medicamente mai puternice decat propria incredere si vointa. Poate pentru altii functioneaza, pentru mine nu prea.
M-am gandit sa postez totusi aceste randuri.. in ideea ca mai adaug putina presiune asupra mea printr-o declaratie publica.
Trebuie sa ma las de fumat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
11 Comenteaza:
eu am citit in science&vie un articol f interesant despre dependenta de fumat, bautura, droguri etc. se pare ca, asa cum era de asteptat, nu avem cu totii aceleasi reactii in fata acestor "stimuli". sunt persoane care, genetic vorbind, sunt mult mai sensibile la nicotina decat altele si care pot foarte greu sa renunte la ea; tot acolo am citit ca din acelasi motiv unele persoane se pot lasa de fumat pe loc fara sa mai puna gura pe tigara ever, iar altele recidiveaza constant...
deci nu depinde numai de vointa :(( se pare ca, again, e mai degraba chimie
„Ma deranjeaza dependenta.” -Asta este. Cu siguranta vei reusi. Pentru cineva care e daruit cu atata spirit, si poate prinde esenta, nu-i problema. Nu cred ca faci grseala sa nu-ti imaginezi (sa ai revelatia) si a altor dependente. Incearca. Este cutremuratoare ideea de pacat.
Hmm, si eu ma gandeam ca ar trebui sa renunt la a mai a admira femeile, o adevarata dependenta generatoare de cazne pentru radarul din dotare... Am intors ochii in alta parte, am privit babutele pe trecerile de pietoni cu speranta ca ochiul imi va implementa mesaje subliminale de compasiune si nu de admiratie, am incercat sa privesc ansamblul de constructii, natura, masinile fatoase de care geme capitala! Degeaba, orice alta imagine se estompa in conturul generoaselor planturoase forme feminine! Atunci am cautat sa-mi fac o spalare de creieras, dar am dat peste articole obsedante referitoare la "un alde guru" care strica insasi esenta ideii de FEMEIE!!! Asa ca solutia se impunea de la sine, nu am mai purtat o vreme ochelari!
... Iti sugerez sa scapi de papilele gustative sau chiar sa-ti tai limba! Cu prietenie-terapie...
Ioan 9, 41: "Iisus le-a zis: Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De
aceea pacatul ramâne asupra voastra."
"în învăţătura "unde este comoara noastră, acolo este şi inima noastră" se
cuprinde acea taină a vieţii pnevmatice din om, potrivit căreia oricărui lucru s-ar preda inima
noastră pe baza unui sistem al valorilor, ea nu se va preda niciodată unui lucru ce nu are
valoare. Tocmai acesta este darul dumnezeiesc ce nu se poate risipi, lumina autentică a
chipului lui Dumnezeu în noi. Există rău în noi, dr numai în virtutea legii amintite, după care
noi avem aptitudinea de a ne reprezenta răul drept o valoare pentru noi (desigur, nu şi în sens
onbiectiv). Dacă alegem calea răului, atunci sufletul făureşte, în chip inevitabil, un mit
oarecare despre binele conţinut în ceea ce săvârşim."
stii, mie mi-a trimis madelin o carte (format electronic). e foarte mishto. daca vrei, ti-o trimit si tie. autorul promite ca, la sfirsitul ei, cititorul fumator se lasa de fumat. :) (pe mine m-a ajutat, ca altfel nu ti-o propuneam).
mda. si am ajuns in prima simbata de dupa lunea in care m-am lasat de fumat :)
Irina>> Mi-am propus si eu sa ma las de fumat cand ma intorc din concediu, in august. O sa incerc cu Campix/Chantix :o). Multumesc pentru carte, mi-o poti trimite la anicro@yahoo.com. Mult succes in continuare, Irina! Tinem aproape! Vara frumoasa!
...si eu tot stau pe ganduri...
Ei? Ai reusit pana la urma sa te lasi de fumat? Eu azi am implinit O LUNA :)
Felicitari! Eu nu am mai facut nimic... Iar ma tem numai sa ma si gandesc la a renunta... :o(
In sfarsit, nefumator- Metoda usoara a lui Allen Carr ; este o carte pe care ar trebui sa o citesti numai daca intentionezi sa te lasi de fumat sau ai incercat deja, dar nu ai ajuns la niciun rezultat. Altfel, este pierdere de timp si energie, mai ales ca nu vei descoperi vreun secret nespus, ci te vei lovi de lucruri pe care deja le stii. Citeste si te vei convinge singur.
Cartea o poti lua de aici :
http://www.lovesite.ro/2009/05/02/in-sfarsit-nefumator-de-allen-carr-afla-cum-te-poti-lasa-de-fumat-imediat-sanse-90.html
Trimiteți un comentariu