Elvetia - Oamenii (1)

Deci, sa reincepem din nou iar si again cu niscaiva literatura :o). Ziceam ca o sa fie ceva literatura de prin Elvetia. Pai...

Nu am scris un jurnal in timpul vizitei in Elvetia. Mi-am zis ca ma voi baza pe amintiri. Si asta voi incerca sa fac... o lista cu amintiri. Am ajuns acolo pentru a patra oara acum, dar a fost prima data cand si cheful si meseria mi-au cerut sa deschid ochiul critic. Si zic ca l-am deschis. Cu Ioana Barosana si Sebi alaturi, i-am intors pe elvetieni pe toate partile, i-am analizat, i-am admirat, i-am certat, ne-am minunat de una, de alta. Mie mi-a placut. Mi-a placut mult tara, mi-au placut oamenii, politetea lor, ritmul calm in care isi traiesc viata, modestia, in ciuda banilor ce sigur zac in conturi. Mi-a placut tara asta.

Nu am poze acum, nu am fost 'in charge' cu aparatul foto, iar partenerii mei de calatorie mi-au promis abia pe luni ‘bunatatile’. Cred ca sunt superbe... mai ales cele din Lucerna. Eu sunt dispusa sa mai astept putin. Cred ca merita!

So, de prin ‘lista’ de calatorie, primul episod: oamenii.

O sa incep cu cea mai placuta parte. Mai frivola, ce-i drept, dar placuta... :o)
Cred ca Elvetia este – din ce am vazut eu pana acum - tara cu cei mai multi barbati ‘beton’ pe metru patrat. Incotro intorci capul, exemplare atletice, cochete si finute iti incanta privirea. Sunt mai toti inalti, bine facuti, cu ochi frumosi si cu scalpul aranjat. :o) Au si un aer intelectual, ceea ce... of course.. mareste gradul de placere pentru o simpla turista observatoare. Tinerii ca tinerii, dar cei mai grizonati sunt chiar speciali! Younger and older, deopotriva, arata bine bine bine. :o)

La polul opus sunt, desigur, femeile. O singura data am intors capul dupa o tipa, in Zara, in Berna. Si sunt tentata sa va descriu cum arata, ca nu degeaba am intors capul, dar ar fi nedrept sa creez o asemenea imagine. Si asta pentru ca pur si simplu femeile tinere din Elvetia mi-au lasat un gust amar. Si de mandrie nationala :o), ca ale noastre chiar sunt mai frumoase in comparatie cu ce am vazut. Prost imbracate, cheep, cu parul neglijent si neingrijit, nu mi-au atras decat priviri analitice, ridicari de spranceana si concluzii indoielnice. In nenumarate cazuri am vazut cupluri si intrebarea numarul 1 a fost... oare de ce sunt impreuna?! Ce a vazut la ea? Evident, nu sunt in masura sa raspund. In savoarea momentului mi-am permis sa zambesc usor in coltul gurii. Ah, ce rea sun! I know, I know. Da' suntem la analiza, da?! Si unde ati mai vazut voi femei dragute cand vine vorba de alte femei, ha?! :o)

La alt pol opus, doamnele mai in varsta. Tare cochete, elegante, rafinate. Incredibil cum femeile din paragraful de mai sus se pot maturiza atat de frumos, pastrand un aer natural si, in ciuda varstelor inaintate, o prospetime vizibila in aerul lor degajat. Arata a femei fara griji. M-am gandit la un moment dat: cred ca trebuie sa existe un prag brusc de constientizare la ele... daca tot nu am facut nimic pentru mine pana acum... ce ar fi sa incerc acum, la batranete?! Si iaca asa ni s-a infatisat privirilor: cele tinere si neglijente, cele batranele si cochetele.

Ca sa daram ce am scris mai sus, va spun ca in ciuda frumusetii lor si a constitutiilor mai mult sau mai putin atletice, elvetienii nu se dezmint ca descendenti din neamuri germanice. Daca este ceva ce am remarcat cu siguranta peste tot atunci acest lucru se traduce intr-o incredibila severitate a atitudinii, o raceala de marmura, priviri serioase si prea multa strictete. Discutam intre noi, in grup: parca nu stiu sa traiasca, sa se bucure de viata, sa mai si zambeasca din cand in cand. Probabil ca o fac, dar niciodata pe strada. Sau in restaurante. Niciodata cat sa ii vedem si noi, turistii. De unde si o imagine generala cam... de gheata.

Nu m-a mirat sa aflu ca rata divorturilor in Elvetia depaseste 50%.

Apropos de restaurante: tot Elvetia este tara in care am vazut cei mai multi oameni petrecand timp in restaurante si cafenele singuri. I-am urmarit: stateau singuri cu orele, nestingheriti, intr-o obisnuinta ce dainuieste cu siguranta in tara asta de ani de zile, de cand lumea. Este mai mult decat firesc sa iei cina de unul singur in restaurant. In cel mai nepotrivit caz, daca tot esti trecut de 50, 60 ani, te zgaiesti la turistele latine, zgomotoase si vesele. Which is bad for the image. Bad bad bad. Si totul e construit pe ideea asta: mesele in restaurantele elvetiene sunt pentru 2 persoane. La noi, masa standard nu are niciodata mai putin de 4 scaune.

Ca urmare, in clipa in care intalnesti o persoana extrem de amabila si zambareata, primul gand care ar trebui sa iti treaca prin minte ar trebui sa fie: de unde o fi imigrat aici? Adevaratii simpatici intalniti pe drum veneau din tari latine (Cuba, Italia, Franta). Si apropos de nationalitati, sunt foarte multi turci, albanezi si sarbi in Elvetia. Chinezii si japonezii sunt luati in ras mereu. Un prieten care ne astepta la gara mi-a spus: "folow the Japonese"!". Si ne-am gasit unde trebuia :o).

Apropos de imagine, m-a izbit curatenia generala, exemplara, perfecta. Intr-un singur loc am vazut gunoaie, in ultima zi, intr-un pasaj pietonal foarte circulat. Am gasit insa si o scuza: era foarte de dimineata, tocmai trecusera puhoaie in drum spre birou si spre scoli asa ca le-am gasit circumstante atenuante. Si stiu sigur ca pana la 9, 10... totul urma sa fie ‘aspirat’ in mod neasteptat.

La fel de neasteptat cum sunt de exemplu tonele de materiale informative pe care le ai la dispozitie in aceasta tara aproape integral automatizata. M-am gandit: cineva se ocupa sa creeze toate materialele astea. Si se vede asta, pentru ca au o imagine unitara, parca exista un national guideline, aceeasi paleta de culori, font size-uri, font face-uri... Totul este alineat, bibilit, gandit la detaliu. De regula: daca ai nevoie de ceva in Elvetia, nu e cazul sa iti faci probleme. Cel putin alti cativa inaintea ta s-au gandit la nevoile tale si au creat un material informativ, un afisaj sau o masinarie automata care sa te ajute exact cand ai nevoie.

Iti poti potrivi ceasul dupa mersul trenurilor, al tramvaiului, al autobuzelor. Au ceasuri p-e-s-t-e-t-o-t! Si toate ceasurile publice sunt marca Mondaine – un excelent mijloc de publicitate si promovare in masa.

Fiindca tot am fost cu treaba acolo, am urmarit foarte indeaproape cum este organizat sistemul turistic. Si am tras cateva concluzii, dar cred ca cea mai socanata e legata de patina si uzura pretutindeni remarcata in hoteluri. Am stat in 3 hoteluri, toate cu afisaj de 4 stele. Nu exista nici un fel de posibila comparatie cu Romania! Din cele 4 stele din hotelurile lor, cel putin 2 s-au pierdut cu siguranta undeva, pe lungul drum parcurs de la inaugurare si pana azi... Desi, am auzit o receptionera laudandu-se ca hotelul in care stateam abia fusese dat in folosinta cu un an in urma. Si holurile erau imbracate in gresie de 30 RON/mp pe Valea cascadelor, si patul unei camere single era pus fix in usa de la intrare, si pe holuri mirosea ca la Spitalul Municipal – sectia de neurochirurgie (cine a fost... stie de ce spun asta). Cand voi primi pozele va veti convinge cum si de ce. De retinut insa: un hotel de 4 stele in Elvetia echivaleaza cu unul de 2, maximum 3 in Romania. Si nu glumesc deloc cu privire la asta.

Ce mi-a placut: lcd-urile din camere :o). Si cum am primit noi un welcome message personalizat, direct de pe ecran, cand am intrat in camera. Welcome Mrs. XX - asta scria cu litere de-o schioapa pe ecran. Si nu am sa uit cum am avut noi posibilitatea de a ne uita la filme celebre selectand asta in meniul televizorului. Si cum am adormit dupa 5 minute, fericite ca am dat de ‘Escape from Alcatraz’ prin somn :o).

Si mi-au mai placut: baia cu usa de geam sablat de la Crowne Plaza. Nu exista nici un strop de intimitate acolo, dar era cocheta camaruta, ce-i drept. Tot acolo, micul dejun. Si painea cu seminte. Incredibil de buna!

Sa revin: exista o imagine generala usor ‘prafuita’. Cel putin asa apare ea in ochii unui est-european pus pe analiza si carcoteala. In realitate insa... nu cred ca sunt deloc preocupati de partea ‘glamour’ a ceea ce inseamna viata lor. Nici in vitrine, nici in magazine, nici pe strazi, nici in haine, pantofi, genti, nici in case – cel putin din cum arata la exterior. E la purtare casa veche, mobila veche, tocita, patinata. Cred ca in materie de ceasuri sunt foarte la moda. Si la bucatarie. se mananca bine in Elvetia, rafinat. Dar despre asta voi vorbi intr-un alt episod.

Am apreciat serviciile si in general comportamentul elvetianului. De la cel de rand, la cel cu functie publica. Politetea e la mare rang, si spun asta cu o mare admiratie, pentru ca mi-a facut placere sa discut cu functionarii din garile lor, dar si cu oamenii de pe strada extrem de rabdatori in a ne arata sau chiar a ne conduce pana la locurile pe care le cautam. Cum va spuneam, din loc in loc am dat si de simtul umorului.

Ajungem in Crowne Plaza. De sete si oboseala, decidem sa bem o cafea inainte sa iesim in oras. In bar, dam de un chelner foarte, foarte tinerel. Il vad ca sta bine cu privirea, e foarte ager, ne scaneaza de sus pana jos:
- Buna ziua.. .buna ziua.. bla bla
- Se poate comanda o cafea aici si sa o bem in lobby?
- Da...
- Acolo putem fuma, nu?
- Da...
- Ok.
- Ce fel de cafea vreti?
- Espresso.
- Scurt sau dublu?
- Lung.
- Lung?
- Da, lung. Cel mai lung pe care il aveti.
- Cel mai lung pe care il am?
- Da. The longest espresso.

Se chicoteste, sa zambeste. Peste 3 minute apare cu tava.

- Se intampla sa aveti cumva si un croissant?
La care omul nostru bulbuca ochii cat cepele si cu o voce aproape necontrolata intreaba in cel mai intrigat mod cu putinta:
- Croissanttttt?????!!!!!!!!!! La ora asta???!!!!!!!!

Pentru o clipa, noi amutim.
- Da, stiti, mi-e foame si mi-e pofta.

La fel de intrigat, da din cap si zice ca se duce sa caute. Revine cu o farfurioara si ne zice victorios:

-Ultimele doua pe care le-am gasit!
- Ah, wow, ce bine!

In timpul asta noi admiram un super, super mare si frumos ciobanesc german ce se plimba tantos cu stapanul, spre lift. El:
- Aha, a German Shepherd.
- Yes, very big. He’s huge. (chiar era u-r-i-a-s)
- But no, this is the normal size for us.
- Oh yes? You sure??
- Positive.
- Well, good to hear. We already know a lot about Switzerland from the first Swiss person we talk to.
- I am not Swiss. I am German.

Si s-a indepartat foarte tafnos, usor iritat si distrat de remarca noastra. Cum de nu ne-am dat seama ca NU este elvetian??! Pfui! Greseala mare! :o)

La final, pe nota de plata, ne-a pus doua inimioare de ciocolata. I-am lasat bacsis si pe moneda i-am returnat o inimioara. Ma intreb daca s-o fi prins de mesaj cu inima lui uriasa de german. :o))

Cam atat pentru un prim episod. Revin, poate chiar cu poze :o). Ioana si Sebi, you owe me that! :o)