10 oct. 2007

Vesti proaste si prost spuse


Sunt obosita si ingrijorata. Nu e ‘just another tough day’, pur si simplu m-au cam napadit grijile pentru ca mama e in spital deja de zile multe, trece prin investigatii deja suspecte si nimeni nu imi poate spune nimic. Deja clasic.

Astazi am dat din intamplare de ‘d-na doctor’, pe coridor. E formidabil ce aer distant par sa aiba acesti oameni in timp ce lucreaza – ca asta fac in spital, nu? Lucreaza. Sau sa fie un aer preocupat, dar nu as garanta ca preocuparile sunt mereu legate de pacientul pe care tocmai l-au vazut. Nu zic ca nu le pasa, am prieteni medici si am stat de vorba de multa ori pe tema asta. Adevarul se afla pe la fiecare in alta zona si depinde atat de mult de persoana in cauza. O sa fiu indulgenta: probabil si din instinct de conservare fata de atata durere, boala si necazuri, abordeaza aerul asta mereu de nu indraznesti sa te apropii, nu stii cum sa pui problema, nu iti dai seama daca iti raspunde sau te executa cu cine stie ce vorba. Si oricum, sunt MEREU grabiti.

Astazi am indraznit, am intervenit si am intrebat-o de problema mea. ‘Ce are mama?” Si asa ajung la a doua mare frustrare de care m-am lovit de cate ori am ajuns sa comunic cu medici. ‘Nu stiu care e problema.’ Pot sa accept, dar nu pot sa nu ma declar teribil de frustrata. ‘Am vrut sa investighez cat mai multe piste, dar nu stiu acum ce are. Si va recomand sa continuam investigatiile, dar mai ales sa incercati in alt loc, mai dotat din punct de vedere tehnologic.’ Mi-a mai spus cateva lucruri, mentionand termeni medicali. Am ciulit urechile ca elefantul si in mintea mea imi tot spuneam ‘Retine, retine, retine cuvantul asta’, in ideea ca mai tarziu o sa caut pe Internet (fireste, m-as putea abtine??!!). Bineinteles ca l-am uitat. Era vorba de niste depuneri ciudate pe osul cutiei craniene – dar tot ce am retinut a fost cand a zis ‘foarte neaos spus – niste gauri’. Nu pot sa caut ‘gauri in osul cranian’ pe Internet si sa si gasesc lucruri relevante, sa fim seriosi :-(. Ai simt ca am nevoie de informatii :-((.

Mai tarziu, in discutie, imi spune ca vrea sa elimine toate ‘cele rele’. Am apreciat ca nu a folosit direct termeni scary, dar eu cautam un ‘ceva’, asa ca atunci cand am intrebat-o de tumoare (folosind exact acest cuvant) a confirmat ca asta ar trebui investigat. M-am racit. A semnat o reteta si a fugit, iar de maine e la un simpozion international. Case closed.

Pentru mine, s-a cam rupt filmul, cred ca m-am resemnat instant, poate si pentru ca nu am stiut cum e bine sa reactionezi la o astfel de ‘ipoteza’. Mai tarziu, in masina, m-am decis ca voi trata chestia asta cu incredere. ‘Sigur nu e vorba de asta si sigur ca e bine sa facem toate analizele posibile si imposibile ca sa eliminam teoria groazei.’ (bina macar ca in mod constient fac tot posibilul sa ma imbarbatez)

Oricum, din toata discutia aia de pe coridor, evident purtata intr-un loc si un moment nepotrivite, eu am ramas in minte doar cu acest cuvant. Tumoare. Ma intreb cum as fi acum daca tot contextul asta ar fi fost diferit – daca am fi avut unde sa stam de vorba, daca as fi primit niste explicatii mai pe intelesul meu, daca m-ar fi ajutat sa vizualizez urmatorii pasi mai logic decat imi este acum capul. Cu siguranta suparata, ingrijorata, dar poate cu niste dileme in minus... nu?! Din respect pentru prietenii mei medici, nu voi continua sa blamez. Nu mai spun acum decat ca sunt ingrijorata si habar nu am ce sa fac, ca simt ca peste tot voi da de aceeasi atitudine.

Si pentru ca imi plac ‘PS-urile’ apoteotice.. nu ma voi abtine nici acum... Mama a auzit discutia. :-(

1 Comenteaza:

anna-maria on 16 octombrie 2007, 12:57 spunea...

citind ce ai scris, mi-am adus aminte ca oricat de suparat te crezi si oricat de multe probleme crezi ca ai avea, ele sunt de multe ori nimicuri pe langa ce se intampla celor din jur.

trec de ceva vreme printr-o perioada f aglomerata, agitata, nu mai am timp sa respir pana la capat. m-au napadit oboseala, lipsa de timp, inundatiile, fuga de colo colo, micile probleme de sanatate.
si totusi, oricat de mult m-ar afecta toate astea, stiu ca sunt NIMICURI, nu au consecinte definitive, trec.
din pacate trebuie sa ma lovesc de probleme mult mai serioase ale prietenilor, colegilor, ca sa ajung sa imi readuc aminte de asta...

parintii sunt pentru mine calcaiul lui ahile. ma ingrijoreaza orice problema, orice oftat sau orice rid in plus. nu m-am impacat cu ideea ca ei imbatranesc, ca de acum trebuie sa fiu pregatita pentru orice si sa fiu tare atunci cand ei poate nu mai pot.
astazi m-am trezit cu un nod in gat si cu un dor cumplit de casa, de orasul meu si de cartierul meu. e dorul de liniste si de spatiul personal de siguranta. iar ai mei sunt acolo.

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates