22 oct. 2007

Incepatorii prin nameti







Am fost la munte weekendul asta si tot drumul pana acolo am povestit cat de furmos este iarna in zona in care mergem. Dealuri impadurite, casute raspandite din loc in loc, gospodarii singuratice, aer curat, semi-salbaticie, un peisaj idilic. Si am mai povestit prin ce peripetii am trecut ultima oara, in februarie anul asta, cand am mers acolo si ne-am impotmolit in nameti si am trecut prin super emotii pana am iesit cu fata curata la drum.

Ei bine, sambata a fost ceata si ploaie, o vreme usor deprimanta, umezeala si liniste pe drumeaguri si in curtile oamenilor. Pe ici, pe colo, cate o gaina, o oaie bezmetica sau un caine ratacit si fum iesind din cosurile caselor. Un miros puternic de brad ars, totul ca de poveste. Am facut o plimbare lunga si, chiar daca ne-au inghetat urechile bocna, ne-am bucurat de pacea locurilor. Deci sambata, o toamna rece dar linistita.

Peste noapte, surpriza. A nins in continuu, asa ca duminica dimineata ne-am trezit in povestea mea (fireste ca am cobit, da?!): nameti, ninsoare, vant, zapada viscolita, drumuri blocate, gheata si... noi toti, oameni si masini impotmoliti de troieni. Iarna nebuna!

E prima iarna care da peste masinuta mea... M-am urcat si eu la volan pret de 5 minute sa vad ‘cum e’ cand iti patineaza cauciucurile si nu te poti muta din loc. Intre noi fie vorba, am reusit sa ies din blocaj, dar am fugit rupand pamantul de ce a urmat. Mai bine in comitetul de sprijin decat pe scaunul soferului. Am reusit sa facem cei aproape 2 km pana la drumul principal intr-o ora si jumatate, cam 6 masini, fiecare impinsa si trasa de toate partile, fiecare cu emotiile si povestea ei. Pe DN alte surprize, cozi interminabile, dar totusi, am ajuns acasa – si fata si masina, intacte - sa scriu toate astea, spre amintire.

Si spre concluzie:




  • daca eram singura, acolo ramaneam... mi se prelungea weekendul si va scriam despre cum e intr-o zi de munca... in salbaticie, nu in trafic stresant de oras (not too bad actually...)

  • traiasca barbatii si ce bine ca se pricep la masini si nu se sperie de derapaje, ba chiar ii amuza clipele astea!

  • traiasca solidaritatea umana! :o) (tot acolo as fi fost si acum, fara ceilalti)

  • trebuie neaparat sa imi cumpar cauciuri de iarna

  • habar nu am unde sa depozitez cauciucurile de vara!!!!

  • asta era ultima cheltuiala la care ma gandeam eu in aceste zile minunate....

  • sper sa ma descurc cu primul polei prin Bucuresti

  • probabil cand vine ninsoarea ma intorc la prima mea iubire – metroul! :o)

1 Comenteaza:

Lee-Moo on 22 octombrie 2007, 09:40 spunea...

Poti lasa la mine in garaj cauciucurile de vara. Solidaritate umana, you know.

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates