OK, dar problema mea e ca nu ma pot disocia de conditia mea umana. Si mai sunt si punctuala si parolista (zic eu). Si de la oras. Si regateana. Un cocktail complet ca sa fiu ahtiata si stresata de ideea timpului. De regula, am nevoie sa stiu raspunsul la intrebarile cand? si la cat? Faza asta imi aminteste de Monte Cristo, care la evadarea din inchisoare si-a socat salvatorii, intreband... in cat suntem azi? pai in 20. in ce luna? pai in iulie. si in ce an? Avea si de ce sa intrebe, bietul om...
Obsesia omului modern cu privire la timp e bine reflectata de prosperitatea industriei ceasurilor. “Tempus fugit” spune un proverb latin, dar de cand cu ceasurile de mana, de perete, de stalp, de gara, de magazin, de mall, de televizor, de radio.. parca fuge si mai tare.
Am citit la un moment dat ca americanii au facut niste cercetari si au ajuns la concluzia ca in unele orase din nordul continentului – in zonele industrializate – perceptia ca timpul fuge mai repede este mult mai mare decat in alte zone. Au analizat timpii de reactie ai bancherilor, ai functionarilor de la posta, chiar timpul parcurs de un trecator obisnuit dintr-un punct A intr-un punct B si au ajuns la concluzia ca unii traiesc mai ‘repede’ decat altii. Deh, avem si noi regateni repeziti, ardeleni molcomi... stiti la ce ma refer.Personal, nu cred sa existe inventie umana mai inselatoare decat timpul. Ma intreb cum ar fi omenirea fara capacitatea de a intelege, percepe si masura timpul. Sau si mai bine: oare ce ar reprezenta notiunea de timp daca pe pamant nu ar exista oameni? Ce ar raspunde... un vultur, sau un cerb, sau un vierme la intrebarea ‘in cat suntem azi?!’ Cati dintre noi sunt cu adevarat dependenti de ceas, si cati pot sa functionez ceas, fara a avea unul? Cati dintre noi se mai trezesc dimineata fara alarma? Cati ar putea sa isi organizeze agenda zilnic (fie in gospodarie, fie in corporatie) fara a avea nicio idee despre cat e ora?
Hehe.. s-au dus vremurile Stonehenge, timpurile dictate de ciclul solar, de luna si anotimpuri si atat. Suntem dependenti de tehnica pana la nivel celular. Si ne mai intrebam de unde alienarea omului modern. Pai uite, azi o dependenta, maine alta, in cateva mii de ani eu zic ca se explica pe deplin distanta pe care am luat-o fata de noi insine.
Tocmai din cauza acestei dependente, cred ca voi fi si eu nevoita sa imi schimb layoutul, din nou. Nu zic cand si cum, ca pentru asa research trebuie sa mai ai si chef, dar constat cu relativa tristete ca trebuie sa renunt la aspectul de bomboniera (cum bine a zis o prietena, referindu-se la pagina asta). Fir-ar sa fie de timp trecator, inselator, grabit si... indispensabil!
Dar voi? Cum v-ar fi fara ceas? Cat rezistati fara sa stiti cat e ora? Cum va simtiti cand realizati ca v-ati inselat asupra datei din calendar, sau a zilei din saptamana? Desigur, in orice zi a saptamanii e placut sa traiesti cu senzatia ca e vineri...
PS: Vineri, 18 septembrie 2009

