Am considerat ca data de 14 ianuarie e la fel de buna ca oricare alta pentru a reveni asupra deciziei de inchidere a blogului. Mai multi prieteni m-au intrebat in aceasta jumatate de zi.. ‘de ce nu pot sa intru pe blogul tau’? Si fiecaruia a trebuit sa ii explic de ce la inceputul anului am inchis pe perioada nelimitata fila asta de poveste, pentru ca nu am mai scris demult, pentru ca nu sunt in stare sa leg propozitii coerente, pentru ca nu ma mai regasesc aici... Nu definitiv, doar pentru o vreme, dar am inchis povestioara mea virtuala. Si cu asta... bang!... usa inchisa in fata musafirilor mei.
Astazi m-am gandit ca orice... numai frumos nu este ce am facut. Ca am chef de scris sau nu, nu se face sa inchid usa in nas celor care din cand in cand veneau in vizita.
Prin urmare redau acces oricui ajunge in aceste pagini, cu scuzele de rigoare fata de obisnuitii casei. Nu promit reveniri furtunoase, nici texte revelatorii, nici povesti la gura sobei. Cred ca incet incet imi voi relua obiceiul de a va istorisi una alta din jur. Fara promisiuni deocamdata... Pentru mine, insusi gestul de a descuia usa e un mare pas inainte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 Comenteaza:
Felicitari pentru alegerea facuta!
:)
Ma bucur ca ai revenit, lasasei un loc gol...
si eu ma bucur ca te-ai razgandit. usile pe care le inchidem definitiv pot sa ne bantuie la un moment dat visele.
:) e bine!
Trimiteți un comentariu