Despre suflete pereche si iluzii multe

Suflete pereche. Afinitate profunda, naturala, vesnica. Iubire, intimitate, sexualitate, spiritualitate, compatibilitate. Ce implinire mai mare decat intalnirea unei entitati care sa raspunda iubirii cu iubire, alaturi de care sa impartasesti aspiratii comune si care sa te insoteasca pe drumul vietii, sa parcurga aceleasi ‘cursuri’ si sa aiba de tras invataminte ca si ale tale in drumul spre implinire... tinandu-te de mana pana la adanci batraneti si – bineinteles - in eternitatile de mai apoi?

STOP. Azi am o stare buna, ofer bonus. Postul asta se citeste pe muzica, va rog. :o)


Usor sarcastic debutul de mai sus, intentia nu este asta. Cred in veridicitatea teoriei sufletelor perecehe. Oameni vin si pleaca din vietile noastre, foarte multi nu lasa nicio urma, cativa isi castiga dreptul de a fi o amintire, si doar foarte, foarte putini raman in universul nostru pentru totdeauna. Au roluri diferite, ne sunt iubiti, prieteni, parinti, copii, mentori, se intruchipeaza in chipuri mai varstnice sau mai tinere, ne ajuta oferind ce avem de luat sau primind ce avem de dat... dar vin in vietile noastre cu scopul de a ramane. Acestea sunt sufletele noastre pereche.

Ma preocupa demult tema asta. Vreau sa stiu, sa inteleg ce sunt sufletele pereche, cum le percepe fiecare dintre noi si cum ne ating existenta... Multa vreme am trait cu impresia ca un suflet pereche – odata venit in viata mea - e bun venit. Destinul ne aduce in cale oameni alaturi de care avem de invatat. Sunt entitati care ne inlesnesc dezvoltarea spirituala sau pentru care avem datorii karmice de implinit. Sunt creatii aduse de sansa... oameni pe care nu doar ca trebuie sa ii descoperi... e important sa ii si pastrezi alaturi. Cat timp? Aici intervine problema. Cel putin a mea. Cumva, am ramas cu impresia ca un suflet perecehe trebuie pastrat alaturi pentru TOTDEAUNA. (Ah... ce tari sunt cuvintele astea: intotdeauna si niciodata! Fascinante inventii ale mintii!)

Revenind, am ajuns sa cred ca nu e nimic mai fals decat elementul asta al eternitatii pe pamant. Universul nu functioneaza pe masura logicii noastre. Nici nu raspunde asa cum vrem noi. Nu are ceas, minute, secunde, An Nou, prezent si trecut. Cel putin nu asa cum le gandim noi. Aparitia unui suflet pereche are sau nu legatura cu eternitatea, dar asta nu e in niciun caz un lucru esential, nici indispensabil rolului pe care il are asupra existentei noastre. Conceptia asta prost inteleasa de ‘soulmates are forever’ – pe mine una m-a indus in eroare in multe lucruri pe care le-am facut. Evident, mai ales in dragoste.

Si mare mi-a fost revelatia cand am ajuns, incet incet, sa inteleg ca sufletele pereche vin, raman sau pleaca din vietile noastre atunci cand misiunea acestei legaturi – de acum, din aceasta viata - se incheie. Putem lega relatii karmice incepand chiar de acum, putem regasi suflete cu care am avut legaturi mai vechi, o relatie de genul asta poate fi chiar si numai pret de o viata pamanteana, impreuna. Si doar atat. O infinitate de posibilitati, greu de surprins din cadrul nostru stramt de perceptie.

Sufletele noastre pereche pot fi.. unul sau mai multe. Pot fi mai tinere, mai batrane, sau de aceeasi varsta. Si ma refer aici la o varsta masurata in orice altceva decat reperele noastre actuale. E varsta pe care o denota capacitatea personalitatii noastre de se a exprima prin iubire, scop in viata, lumina... Cu fiecare astfel de relatie avem de dat si de primit lucruri diferite. Fiecare relatie aduce setul de beneficii si de sacrificii aferent. Din intalnirea unui suflet pereche aflat pe un plan superior de evolutie, un suflet mai batran decat al nostru de exemplu, putem primi compasiune, intelegere, calauzire emotionala, de viata, spirituala... Avem ce si de la cine invata. Pe de alta parte insa, ca intr-o relatie de tip mentor-invatacel, asteptarile pe care ar urma sa le implinim pentru a ne oferi partea de datorie ne pot coplesi. Un give-and-take etern ne cere sa dam si sa primim intr-o masura egala, pana ce talerul balantei ajunge in punctul dreptatii divine.

Oricum, si cred ca asta e cel mai important lucru in subiectul asta... al sufletelor pereche... tot ce credem ca stim e relativ si supus – cum spuneam – universului nostru limitat. Cei iluminati spun ca pentru a intelege si obtine cat mai mult din aceste intalniri spectaculoase, primul pas ar fi sa renuntam la marile iluzii legate de concept. Da, iluzii. Eu m-am agatat de ele ani la rand si asta m-a adus in fata unor consecinte. Am tras de idee, am avut de tras ulterior. Revenind la ce e bine si ce e rau, la decizii si oportunitatea lor in unele momente, poate ca asa a fost bine atunci, sa ma agat. Sa cred cu inversunare ca sufletul meu pereche este ceva numai al meu, pentru totdeauna, perfect, ideal, inseparabil de mine, complementar, absolut necesar existentei mele pe acest pamant. Realitatea m-a ajutat sa ma conving ca nu stiam multe. Mai presus de orice nu luam in seama ca:

- sufletele pereche nu sunt alaturi de noi pentru a ne implini toate asteptarile
- sufletul pereche nu este un ideal, nu vine sa ne implineasca existenta cu perfectiunea imaginata de noi. Nu trebuie sa fie persoana care sa ne iubeasca, sa fie de acord cu ceea ce suntem si ne dorim, sa ne aduca alinare, sprijin, sa ne faca viata mai usoara. Nimic mai eronat!
- un suflet pereche nu trebuie sa ramana alaturi de noi pe tot parcursul existentei noastre. Timpul pamantean nu are nicio legatura cu ceea ce este evident in cadrul unei astfel de relatii, respectiv calitatea unei astfel de conexiuni in timpul unei existente;
- putem avea mai mult de un singur suflet pereche pe parcursul vietii noastre si, cum spuneam, caracterul relatiilor cu aceste suflete e diferit.. de la iubit la frate, de la mama la prietena, de la pozitia de a oferi la cea de a primi...
- o astfel de relatie nu este neaparat usoara; ea aduce dezvoltare personala, iar calea batuta impreuna catre implinire poate fi simpla sau, in egala masura, usturatoare si grea
- doar fiindca relatia din planul material se incheie, nu inseamna ca persoana respectiva nu ramane un suflet pereche
- relatia cu sufletul pereche e influentata de cat de pregatiti suntem noi insine pentru a primi lectiile pe care o astfel de conexiune le poate oferi; dar, in egala masura, de disponibilitatea similara a celuilalt

Astazi, cand particip la discutii despre inimi frante, iubiri nemuritoare si relatii neasteptat sortite esecului... sunt mult mai atenta la ce spun. Asa a fost sa fie, imi zic cel mai adesea, ceva e de invatat de aici si lectia poate se desluseste abia, poate inca nu s-a revelat, poate deja a fost asumata... Sunt multe variabile la mijloc. Si stiu ca nu aduc siguranta pe care ti-o da certitudinea. Oricum, nu ma mai cramponez de ideea asta... ca sufletul pereche e unul singur, pentru totdeauna. Asta nu are nimeni de unde sti, e doar o alta mare... iluzie!