De ce inca apa curge cat ma spal pe dinti

Paranteza: cand am deschis blogul asta am facut glume zicand ca voi scrie despre incalzirea globala... Azi o sa glumesc scriind.

Am inceput sa ma simt prost ca las apa sa curga in timp ce ma spal pe dinti. Pierde teren indarjirea cu care nu am vrut sa accept ca fac rau facand umbra pamantului, inca de la prima ora de dimineata. Asta pentru ca intr-o zi am lasat apa de la cada sa curga in timp ce ma spalam pe dinti si am vazut ca s-a umplut aproape de jumatate. Asa mi-am dat seama ca poate e bine sa o las mai moale cu chestiunea asta banala.

Cred ca mi s-a parut prea mult timp o propaganda masluita toata povestea asta cu resursele mondiale, cu apa, cu noxele, cu emisiile de dioxid de carbon, cu irosirea energiei electrice. Am tot dat vina pe marii consumatori, industrii, companii, magnati si decizii macro. Ei sunt domnule de vina pentru ce ni se intampla, nu eu!!

Asta fac eu de cand ma stiu, am invatat sa-mi trec cu vederea micile scapari. Ba de la un punct incolo le-am iubit, ca sunt parte din mine si daca ma palmuiesc pentru fiecare greseala, o sa stau invinetita in obraji zile cat ii viata de lunga. Basca... cand ma spal pe dinti si curge apa, ma relaxez. E ca o muzica susurul ala. Sau cand vin acasa noaptea, urcand scarile intr-o bezna totala, ca s-au ars becurile administratiei, lumina calda din casa ma primeste prietenos. E ca si cum ma asteapta cineva. Nu-i chiar asa rau. O fi un capat de lume? Tocmai in resursele planetei lovesc?

Pai da, dar ei au gresit cu mine cand m-au luat cu mesajele de responsabilizare facand aluzie la... ‘resursele planetei’. Eu cand spun planeta spun ceva ce nu pot cuprinde cu manutele mele cele doua. Cum adica eu irosesc resursele planetei? Pai nu se uita nimeni la cat de mica sunt? Cat rau pot eu sa fac cand ma spal pe dinti? Cand uit lumina aprinsa in dormitor si plec la serviciu distrata? Cand pun cheia in contact si zoresc pe bulevarde cu piciorul pe acceleratie? Cand dau print de 5 ori la acelasi document de 10 pagini, doar pentru ca mi-a sarit o litera din rand? Etc etc etc.

Si dupa ce vorbim de chestiuni prea macro pentru capacitatea mea de a-mi intelege rolul, mai intervine si gandul ca m-am nascut ca sa fiu si eu una dintre miliarde. Adica eu sunt de vina? Tocmai eu? La astia toti din jurul meu nu va uitati? Ei cum se spala pe dinti? Au reusit exact contrariul: m-am indarjit sa NU ii cred.

Aceeasi teorie a incapacitatii de a cuprinde concepte abstracte si de a initia campanii personale de anvergura e valabila si in ceea ce priveste planul de actiune. Nu functioneaza planurile astea vizionare cand vine vorba de a face schimbari cu obiceiurile impamantenite in cutiutele noastre biologice. ‘De maine nu mai fac nimic care sa afecteze Planeta. Planeta e casa moastra, a omenirii. Noi toti suntem responsabili de ce se intampla cu Pamantul.’

Ma declar dezamagita de modul in care comunicatorii si echipele care concep campanii de responsabilitate sociala aleg sa o faca. Incalzire globala. Salvati omenirea de efectele incalzirii globale. Astea sunt efectele, ingurgitati lista asta mare de chestiuni importante si hai, la schimbare cu voi, ca nu mai merge. O sa muriti de cald. O sa muriti oricum, dar de cald e cel mai groaznic. O sa moara si copiii vostri. Na! Cu asta v-am convins?

Bine, hai ca o sa incerc... sa nu mai las apa sa curga in timp ce ma spal pe dinti. Incerc. Cand o reusesc pe asta, ma apuc serios si de celelalte. Trebuie domnule sa rezolvam chestia asta cu incalzirea globala.

Lasand ironia si gluma la o parte, in realitate, mi-ar placea sa cred ca sunt mult mai constienta de ce se intampla in jur. Dar asta se datoreaza faptului ca lucrez intr-o companie generatoare de noxe si emisii de dioxid de carbon. Aici nimeni nu mai glumeste cu lucrurile astea, de multi ani, sunty la ordinea zilei investitiile si planurile de milioane de euro in filtre si tehnologii peste tehnologii pentru protectia mediului. Asta e mai putin relevant, ca asta e tot la nivel prea macro pentru mintea mea ingusta. Partea buna in cazul nostru este ca au atacat problema de la baza de cateva ori. Ne-au spus niste mici chestiuni in cadrul unor campanii interne. M-au pus pe ganduri, pentru ca au fost abordate la nivelul meu, ala de om mic si care isi foloseste un procent si mai mic din capacitatea creierasului pentru a face conexiuni si pentru a initia schimbari. Am avut sansa de a mi se explica in repetate randuri ca daca las lumina aprinsa in birou peste noapte, voi irosi atata energie cat ar fi fost necesara pentru a incalzi 1000 de cesti de cafea. Ca un fotocopiator lasat in priza peste noapte consuma o cantitate de energie care ar putea fi suficienta pentru a face 1500 de copii xerox. Ca daca ies ultima din birou, e bine sa sting aparatura de care nu este nevoie peste noapte. In felul acesta, economisesc suficienta energie pentru a conduce o masina mica pe o distanta de 160 km.

Nerelevant acum CE ne-au spus. Relevant, important si esential este ca ne-au abordat ca pe niste entitati, nu ca pe mase. S-au gandit la gesturile de zi cu zi, nu la obiectivele din planul de afaceri al companiei. Si din pacate, fac partea din randul celor prea putini care au sansa sa mai auda si mesajele care trebuie, din cand in cand.

Personal, cred ca daca mesajul asta cu incalzirea globala si vinovatii ar fi abordat la nivel de micro comunitati sociale si profesionale pe o scala MACRO, ne-ar fi mai usor si ar dura mai putin pana sa incepem sa acceptam ca trebuie sa schimbam modul in care functionam. Nicio campanie mediatica de milioane de Euro nu ma va convinge sa economisesc apa. Dar o campanie initiata de un administrator de bloc entuziast, care sa stea de vorba cu oamenii si sa le explice ce pierd si ce castiga daca lumina de pe scara nu arde in continuu, da.

Eu mi-as alege oameni simpli, i-as convinge sa schimbe lucruri simple si le-as da drumul in lume sa explice chestiunile astea simple altor oameni simpli, care si ei la randul lor sa duca mai departe vorba si fapta.

Avand in vedere tot ce am scris aici, ca sa nu raman la nivel de vorbe goale pentru o chestiune in care am ajuns sa cred, m-am decis sa ma responsabilizez. Mi-am propus sa ii conving in urmatoarele luni, pe colegii mei de pe etaj, sa inchida apa in timp ce se spala pe dinti. Sunt in jur de 30 suflete. Ce ar trebui sa fac sa va conving si pe voi?