Asta facem anul asta la petrecerea de Craciun, ne deghizam care te miri in ce, bem dansam si chiuim ca am tras la greu in ultimele 12 luni din viata. Tiii, asta chiar e motiv de veselie :o).
Nu vreau sa ma imbrac in orice imi pica in mana. Sunt o gramada de site-uri de unde se pot inchiria sau cumpara costume. M-am uitat ieri pe cateva din ele - http://www.carnavalfiesta.com/, http://www.costumatii.ro/, http://www.costume-de-carnaval.ro/. E o adevarata nebunie din punct de vedere al ofertei. Nici nu iti trebuie imaginatie, costumele starnesc si pe cel mai insipid personaj....
DAR, un lucru e sigur. Nu tot ce vezi iti spune ceva. Cred ca e important ca un costum de carnaval sa te reprezinte. Sa ai ceva in comun cu personajul pe care il intruchipezi, sa potentezi vreo trasatura fizica, sa poti reprezenta un personaj care iti aminteste de ceva, catre care aspiri sau, din contra, pe care il detesti. Numai sa-l detesti intr-un mod amuzant, si umorul asta sa te prinda. In plus, o costumatie potrivita e si lejera, iti permite sa te misti natural. La toate astea se adauga factorul costuri. Sunt dispusa sa cumpar un costum, dar macar sa fie ceva ce voi mai putea purta la ocazii similare. Si asta implica... sa fie practic. Usor de pus si de dat jos, lesne de modificat eventual... Hehe, ce de criterii...
In jurul meu, colegii debordeaza de inspiratie. Unul se doreste a fi Gogu’ de la gaze pentru ca are o masca speciala acasa si o va folosi macar acum; altul vrea un machiaj special ca sa fie luat drept un betiv care tocmai a iesit dintr-o altercatie la bloc; altul cauta cu inversunare pistol sa mearga cu palaria de cowboy pe care o are acasa; se mai discuta de uniforma de politist pentru a-l juca pe Cioaca; si de ochelarii celor din Matrix; si de doctori, piloti, Boney M, Bill Gates... De cate si mai cate!
La femei, evident, e mai dificil. Cine, doamnelor, nu s-a visat in rochie cu crinolina, macar o data in viata? Pardon cherie, crinolina nu-ti permite nicio miscare, nicio asezare, niciun gest necuvenit. Frumoasa ideea, dar nu prea fezabila decat daca vrei sa ii tii la distanta pe toti, in timp ce – evident – iti indrepti coloana stand in picioare. Se vorbeste de rochii vaporoase, din matasuri si volane, de salvari si naframe arabesti, de rochite de cabaret... de asistente sexoase si menajere cu fustita cat de-o palma... Brrrr, mie mi-e deja cam frig. E decembrie, sunt in rochita de matase si mi-e frig.
Apropos de asta, la polul opus vin mascotele. Unul zice ca s-ar imbraca in pasaroi, altul in ren, altuia ii pace ideea de Mos Craciun, altul ar veni in urs... Ma gandesc amuzata la taximetristul care va avea onoarea de a-l aduce pe urs la petrecere. Cum ar fi sa iti apara la masina un biped ce umbla pe strazi in blana carpatina, rugandu-te sa il transporti pana la un restaurant :o)?! Si ma mai gandesc si la ursul in sine... la ventilatia costumului dupa cateva dansante cu domnitele in crinloina...
Va fi funny. Sunt convinsa. Asta nu ma impiedica sa am o mare dilema: eu cu ce ma imbrac?
Idei proaste... cu nemiluita. Si la fiecare ma lovesc de bariere. Ba mi-e cald, ba mi-e frig, ba e prea sexoasa rochia pentru asa ocaziune, ba nu imi sade bine, ba nu am nimic din personajul X, ba nu gasesc ce trebuie... Pana acum, stiu doar atat: mi-ar placea teribil sa fiu bruneta. Simply Black. Si as avea nevoie sa plec de la punctul asta pentru a-mi crea costumatia. Si daca voi aveti idei cand ma priviti in poza de mai jos, as prelua cu placere pe cele mai interesante. Masca nu e un must, e in fotografie ca... asa s-a nimerit. :o)
Cu plecaciune, a voastra Simply Black (Out of Ideas) :o).
