11 feb. 2009

Sunt responsabila, nu vinovata


Am de ales intre a ma judeca pentru ceea ce mi se intampla si a-mi observa reactiile si starile. Cel mai adesea, in lantul actiune - reactiune mi se intampla sa strecor imediat in joc judecata. Am facut asta... sunt ‘asa’. Nu e bine ca sunt ‘asa’! Oare de ce sunt eu mereu ‘asa’?! Am spus asta... deci sunt ‘asa’. Am gresit acolo... Ah, evident, ca de obicei, eu gresesc.

Altminteri, parca nici nu imi pot percepe reactiile si starile. In mod absolut inconstient, ma blamez intr-un fel sau altul pentru a fi fost... eu. Un ‘eu’ la care nu ma gandesc suficient de serios cand mi se intampla cate o chestie. Un ‘eu’ de care cam fug cand vine vorba de greseli repetitive. Deh... cui ii convine sa s-c-h-i-m-b-e lucrurile cu sine? Se stie ca nu e usor...

M-am prins insa: in mod evident, sar o etapa importanta in acest proces al convietuirii cu sine si cu ceilalti. Aceea de a imi observa reactiile si starile. Cum? E poate cel mai greu fapt, acela de a fi constienti de noi insine in mod obiectiv. Perceptia propriilor stari nu este altceva decat o stare de atentie accentuata cu privire la ce am facut sau la modul in care ne simtitm. Si asta nu implica un efort deosebit. E ca si cum nu faci nimic, dar nu inseamna inactivitate. E o stare de alerta receptiva si dinamica. Am facut un exercitiu, alegandu-mi un obiect care sa ma reprezinte si l-am privit. Am perceput imediat diferenta intre modul in care gandesc si cel in care mi-ar placea sa gandesc. Starea de observatie, asta e ce imi lipseste (printre altele!) :o). Privind obiectul, m-am detasat de mine in fapt, gandindu-ma la sine ca la un ceva din afara.

Imi dau seama ca sunt destul de teoretica intr-un subiect care pe mine m-a impactat foarte mult. O sa incerc un exemplu, care cred ca poate fi valabil pentru noi toti. Privind de la dreapta la stanga...



In loc sa spun ce gandesc, tac, ceea ce inseamna ca ma interiorizez atunci cand lucrurile ma depasesc. Interiorizandu-ma, nu mai comunic. Lipsa de comunicare ma duce intr-un stadiu de crunta frustrare. Pentru mine personal, aici mai apare o coordonata, oarecum amuzanta: vorbesc mult, dar multe din cele spuse sunt vorbe goale.

Nu ascult ce mi se spune. Aud, dar nu ascult. Afirmatiile ce imi sunt adresate ajung in capul meu fara un inteles pentru mine, trec pe de laturi si ma lasa cu aceleasi convingeri eronate, ca as fi inteles ceea ce mi s-a spus. Nu parafrazez, nu imi insusesc cu adevarat ceea ce mi se imputa, nu ma gandesc la consecinta a ceea ce spun sau fac asupra altora sau asupra mea.

Nu vad. Privesc, dar nu vad. Retina mea percepe in nanosecunde imagini, dar o face omitand lucruri de esenta ce ii sunt dezvaluite. Ma amagesc foarte des. O fac pentru ca evit sa vad adevaruri in jur. Ochii mei sunt de multe ori inchisi, in miezul zilei.

... si analiza poate merge mai departe. Facut bine, exercitiul cere toleranta si ingaduinta, fara a lasa sa apara in jur niciun 'zvon' de... self-punishment.

Eu am ajuns la concluzia ca ar trebui sa ma observ mai des. Si sa schimb sintagma atunci cand imi evaluez actiunile sau inactiunile. Altii ma pot blama, eu insami am alegerea de a ma responsabiliza. Asa ca e cazul sa schimb placa si spun ca.. da... sunt responsabila de faptele mele, nu vinovata pentru ele.

Se mai simte cineva vinovat? Sau... responsabil? :o)

5 Comenteaza:

Lee-san spunea...

Obisnuieste-te cu mine...

Am vazut soarele inainte sa rasara,
Retina s-a intors si am orbit privind in bezna de afara...

Am lasat gura sa vorbeasca fara-ncetare,Acum sunt mut,cand vorbele-mi se-ntorc fabulate fiecare...

Am ascultat critici si am auzit vorbe,nu de bine,Acum sunt surd,las adevarul sa tipe-n mine...

Cine-i vinovat?

Mai bine...

Pazindu-ma de impulsivitatile sterile,Dispretuind mirajul multimii exaltatilor ce se grabesc,Impasibil,dar pregatit in fata primejdiei,sunt gata de actiune,Impotriva tacutei neputinte,fals calm deosebesc.

Impotriva unei acceptari,plina de miseleasca frica,Nu ma inspaimant,nu tremur si nici nu ma falesc,Sentimente de calitate inferioara,le alung,minte senina,Fidela oglindire a unei paci eterne eu o doresc...

Pentru a putea citi mai bine-n sine,Nestanjenit de sunete si viziuni ce le trezesc,Ma detasez de tot ce este in exterior de mine,O stare privilegiata a sufletului sa intalnesc...

Si-ndaratul starii,se naste o putere,STAPANUL CALM,Sunt la adapost si...ma regasesc...

De asta ma fac responsabil.

Traiesti in doua lumi,doua dimensiuni diferite.Una in care traiesti si experimentezi viata in diferite moduri si una in care incerci sa te observi detasata de corpul tau fizic,pentru ati putea judeca actiunile sau inactiunile.Ai creat o punte de legatura intre aceste doua lumi,lumi paralele ce merg impreuna dupa un anume ciclu.Iar tu ai descoperit locul unde ele fuzioneaza,unde se cerceteaza una pe cealalta,unde se influenteaza,dar fara a se confunda.Te alerteaza,te incita si te atrag in adancul sinelui tau pentru ca tu sa percepi altfel existenta ta.Dragostea,increderea,modul de adresare,iertarea,prezenta,viata si moartea.
Ai mult "bun simt".Pe curand...

Simply Red on 13 februarie 2009, 08:17 spunea...

@Lee-san
M-am obisnuit :o)
Poezia frumoasa, mesajul foarte incurajator, multumesc. Nu e chiar asa clara diferenta intre cele 2 lumi uneori dar da, ele exista, sunt fiecare cu treaba ei si sunt ale mele. :o)

Anda on 13 februarie 2009, 22:33 spunea...

Off-topic: ne vedem maine la locul si ora stabilite -propun in fata cafenelei, ca sa ne fie mai usor. Dar daca e frig, ne depistam si inauntru. Eu o sa vin cu Andreea cu masinutz. Te pup si abia astept!

Simply Red on 14 februarie 2009, 10:57 spunea...

Voi fi acolo! Pup si eu!

BlackLion on 23 februarie 2009, 17:11 spunea...

Offf ...... pai nu o sa ajungi vreodata sa cuprinzi toata esenta ....... insa intr-adevar, refuzandu-ti intelegerea lucrurilor ai acest sentiment, ca nu vezi, nu auzi, nu comunici ........
poate e mai bine sa iei lucrurile (mai ales cele interioare) asa cum sunt, accepta ceea ce poti schimba (in bine) cat si ceea ce nu poti schimba (acum) si ....... give yourself your best shot.
Iti pot detalia 1000 de motive prin care te faci vinovata de un lucru si in acelasi timp 1000 de motive prin care esti responsabila pentur acel lucru. Este insa asta esenta aci!? Sau altceva!?

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates