6 feb. 2009

Cine sunt eu? Cand sunt eu?


Prima oara cand am facut o meditatie am avut norocul sa mi se intample si... ‘ca la carte’. Evident eram foarte pregatita pentru noi intamplari, pentru ceva nemaiintalnit, ceva care sa ma depaseasca pe mine si limitele mele. Frematam de curiozitate, ma chinuia setea de cunoastere si alergam dupa orice clipa care mi-ar fi putut oferi un raspuns cu privire la... cine sunt eu?

Aveam in camera 2 Maestri Reiki, meditatia era dirijata, am plutit in lumea nematerializata pret de zeci de minute, m-am intors, am scris amintirea calatoriei si am incercat impreuna cu maestrii sa intelegem ce mesaje mi-au fost revelate. M-am intalnit cu mine... asta e ce imi amintesc ca fiind relevant.

Putin stiam eu atunci despre ce mi s-a intamplat exact. Acum imi dau seama ca de fapt, din acel moment si din cele premergatoare lui, evident, m-am schimbat fundamental. Au fost clipe de istorie acelea, pentru mine. Am avut sansa – pret de o clipa - de a ma privi si din interior, de a ma confunda cu linistea, iubirea si pace dinlauntru. Celalalt chip al fiintei mele, un chip fara chip, fara limite, fara granite, fara framantari, dar mai ales fara ganduri. M-am intalnit cu eu. Stiti voi ce puternica si de neuitat poate fi o astfel de intalnire?!

Inutil sa amintesc ca traiesc cu nostalgia acelor clipe. Setea mea e neostoita, are nevoie in permanenta de experiente similare.

Cine sunt eu...? Cine sunt eu...? Cine...?

Ma preocupa obsedant aceasta intrebare. Amintirea acelui moment este foarte vie. Uneori il reconstitui cu o precizie care imi da fiori. Iar asta imi da speranta ca de fapt... chiar stiu raspunsul. Ca de fapt eu sunt acum, aici, ceea ce se prezinta dincolo de foietajul gandurilor si al conditionarilor unei constiinte dominate de un personaj mic si certaret... pe care il numesc amuzata “Micutzul Ego”. Eu sunt aici si acum, inlauntru si in afara.

Sunt pe un drum fara intoarcere si fara final – cel putin nu in acceptiunea lumeasca de final :o). Dar de drumul asta sunt incantata... Ma bucur sa constat ca - pe masura ce trece timpul - il urmez cu mai multa incredere, daruire si, mai ales... acceptare. Ma bucur ca fac acest drum. E un drum spre iubire.

Azi e o zi frumoasa. In lumea mea de afara e soare, iar inlauntru e pace. Azi e acum, aici, cu mine. Azi e o zi frumoasa.

1 Comenteaza:

BlackLion on 9 februarie 2009, 19:44 spunea...

cine esti tu !?!?!?! ....... pai poate o biata "celula" a umanitatii?!?! poate intreg universul!?!
hehe ..... sau poate ambele in acelasi timp ....... si multe altele !!!!

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates