Pe sticla am scris cu un marker: Acestea sunt secretele mele. Le incredintez Universului. Sper sa fiu iertata pentru ele. Andreea.
M-am dus pe Lacul Morii. Mi-am cautat un loc retras si, sub lumina blanda a unui nehotarat apus de soare, ce se reflecta pe profilele exotice ale blocurilor din Crangasi, am aruncat sticla, impreuna cu un chiot de opinteala, caci de pe alee, de sus, pana la balta e ceva distanta si eu nu am mai fost demult implicata in sporturi stravechi, gen oina sau alte aruncaturi din incheietura.
Si s-aaaaa dus sticluta mea, departe de tot fata de punctul de expeditie, adica fix la marginea baltii. Un metru mai incoace si se lovea de beton, ramaneau pacatele mele neimpartasite Universului. :o)
Tonul amuzat al acestui post reflecta intr-o anumita proportie si starea mea de atunci. Dar si pe cea de acum. Am intuit: ma simt mult mai bine acum, ca le-am pus pe hartie si le-am spus cuiva. Universului, be it whatever it wants to be!
Desi nu ma asteptam la asa scufundare rapida, pretiosul obiect a disparut aproape instant de la suprafata apei. Si eu am mai stat cateva clipe acolo, intai putin socata de cutezanta faptei mele, apoi serioasa, ca intr-un moment de reculegere, apoi din ce in ce mai amuzata, pana cand m-am trezit pufnind a ras de-a binelea, ca pentru o clipa m-am gandit: sunt in toate mintile??!!!
Answer: da, sunt. Garantez.
In concluzie:
- - Yes! I did it! :o) The final feeling a fost de amuzament si fericire.
- - nu am asa multe pacate pe cat mi-as fi inchipuit ca am...
- - cele mai grave pacate pe care le-am dibuit s-au dovedit a fi... ale mele cu mine. Ma mint mai mult decat ma asteptam...
- - mi-a fost greu sa imi amintesc tot - mi-a lipsit un interlocutor, altul decat mine, care sa imi puna intrebari incomode - de unde deduc ca un joc de tipul adevar sau provocare destept are valoarea lui de necontestat
- - intr-o buna zi sper sa scriu o carte si pe tema asta, a pacatelor mele nemarturisite. Ce nu am spus, nu am recunoscut, mie si altora
- - pana atunci, poate apar prin Libertatea, anonima... anonimae... anonimatus... :o). Anybody willing for some diving? :o)
6 Comenteaza:
M-ai pus pe ganduri. Oare ce secrete si pacate de nemarturisit as scrie eu pe lista? Secrete totale nu am. Ce nu stiu unii, stiu altii (de fapt, altele - fetele mele). Iar pacate...Dumnezeu cu mila, ca el mi le stie cel mai bine! Si daca pana la urma as fi facut o lista si as fi pus-o intr-o sticla, as fi mers pe autostrada si as fi aruncat-o in Arges :p Lacul Morii ma inspaimanta.
Da, stiu... Lacul Morii, lacul valizelor cu chinezi si al ariditatii in cea mai comunista forma... E in drumul meu spre casa si am facut un obicei din a ma opri uneori acolo, la apus de soare. ma asez pe bordura si ma bucur de o gura de aer si de exercitii de dilatare a pupilei, prin scrutarea celuilalt mal :o). Si asa am prins drag de el, de linistea de acolo, de pescarii aceia izolati, pensionarii saraci, plictisiti si amatori din cartierele muncitoresti ce marginesc bucata de balta. Si asa am ales locul.
Cat despre lista... o traire foarte personala, amintiri si experiente, greseli... ca la fiecare. Mai mult... nu pot zice :o)
sticla...
sticla de ce era?
de sticla :)
cred ca va fi amuzant daca va gasi cineva sticluta. asta daca nu ai scris cu cerneala... sau sa nu fi intrat apa in sticluta.
Si se va amuza... si noi nu vom sti niciodata :o). Apa la sticla refuz sa cred. Mi-am folosit toata indemanarea posibila :o)
Trimiteți un comentariu