7 mai 2008

Cosmetica - intre psihoterapie si acrobatie


In acest post urmeaza cateva povesti petrecute in cabinetul de cosmetica. Plus o introducere. Plus Andreea usor traumatizata de trecutul glorios, dar amuzata la culme si decisa sa spuna lucrurilor pe nume.

Demult mi-am propus sa scriu despre cum e sa ajungi in mainile cosmeticienei. M-a inspirat si Stephanie Klein, care in 'Straight up and dirty' dedica un capitol absolut savuros momentului in care o prinde la cotitura Helga - o nemtoaica hotarata sa nu ii mai lase nici un firisor de par pe trup. Si nu glumesc cu ‘o prinde la cotitura’. Am ras cu lacrimi citind acele cateva pagini, cred ca sunt printre cele mai reusite din carte...

Umor negru si autoironie maxima - de asta au nevoie femeile si barbatii (pe care ii felicit pentru ca in sfarsit percuteaza la treaba asta!) cand isi fac programare la cosmetica. Este - cred eu - unul dintre clasicele si constantele momente in viata cand nu are absolut niciun rost sa te tanguiesti, nu te mai ajuta nimeni, nu ai cale de scapare. Nici tu, nici cel mai plapand firicel de par pe care bunul Domn ti l-a oferit cu siguranta din cele mai bine-intentionate ratiuni, dar care in aceste clipe este ‘firul-non-grata’, cauza de blam comun si motiv de rusine mare prin insasi existenta lui!

Pur si simplu trebuie sa mergi acolo, sa musti din pereti si sa te gandesti la... ce vraji mai face astazi cosmeticiana mea, prin zone absolut ascunse privirii si mintii mele dornice sa scape mai repede de pe patul de suferinta :o). Si cosmeticiana... cand pune ea mana pe tine... alelei, maicuta, e pe terenul ei!

In vastele mele cautari de matching cu o specialista normala la cap si fina la mana, cu un dram de compasiune fata de zone delicate si cu bun simt cat sa imi inmoaie roseata din obraji la dezvaluiri de intimitati, am dat peste cele mai interesante profile in domeniu. Am intalnit figuri banale si dezinteresate - adica cele mai frecvente, nu are rost sa ne oprim aici. Nu m-a lipit chimia de ele, am fugit mancand pamantul.

Mai interesante povesti se desfasoara cand vine vorba de...

Doamna Stela, stresata
Imi amintesc de doamna Stela, care dupa ce mi-a aplicat cateva straturi succesive de ceara in ideea ca va reusi sa il extraga pe primul, mai indaratnic... a cedat nervos. Si-a pus mainile in cap si mi-a zis.. ‘eu ce ma fac acum cu tine? Ca de scos chestia asta de aici, nu o mai scot niciodata.’ Ati calatorit vreodata pana la capatul lumii... instant? Vi s-a facut inima cat un purice minuscul, timorat si traumatizat? Ati simtit vreodata ca nu mai aveti suflare pentru o clipa? Ca s-a dus in neguri vocea? Eu da. Eu, care stateam acolo, chitic, fara strop de putere asupra propriei mele fiinte si asupra nevinovatului meu trup... m-am trezit ca fac psihoterapie cu a mea cosmeticiana. ‘Doamna, nu se poate. Trebuie sa reusiti. Nu zic nimic, nu tip, nu plang. Do whatever you have to do, dar mai repede ca nu avem timp de pierdut!’ Intr-un bun final, a reusit. Era transpirata toata de emotie, pur si simplu cred ca s-a temut sa nu scoata ceara cu tot cu ceva bucati de tegument. Habar nu am prin ce am trecut - fericiti cei saraci cu duhul, nu? La final, asa era de palida, ca am scos-o in holul salonului, am asezat-o pe canapea si i-am dat un pahar de apa. Si bacsis. Pe drum, m-am gandit ca pur si simplu nu am avut noroc, a fost proasta ceara, asta e, se mai intampla... A doua zi, am constatat ca sunt plina de arsuri pe portiuni considerabile. Abia asta m-a convins ca nu are rost sa ma mai intorc la doamna Stela, desi atat ea cat si salonul promiteau responsabilitate.


Elena, pisiholoaga
Prin peregrinari, am dat de o cosmeticiana care, desi era trecuta bine de prima tinerete, activa si pe post de studenta la psihologie. Is it real ca toti cei care dau la psihologie isi primesc primul pacient in fata oglinzii? In cazul asta, izolat, as zice ca must be! Femeia mea era... propriul cobai. Si ma mai folosea si pe mine, pe post de spectator. La fiecare programare, ca un facut, incepea sa se deruleze aceeasi placa. Si vorbea... ca o moara sparta: ca sotul a ramas somer, ca fiul e un netrebnic, ca ea, studenta, seminarii, sesiuni, nu mai poate, uf, vai, of, ouch.... I-am frecventat cabinetul o buna bucata de vreme, pana cand mi s-a taiat de analize si sfaturi. Am parasit-o si pe asta. Ca sa dau de...

Andreea, narcisista
Ah, ce imi plac oamenii astia, atasatii de oglinda! I-as manca... de vii, cu placere. Personajul din cabinet se prezinta in poveste cu o statura mignona, este blonda platinata, comuna bine de tot, banala, nimic special pe chipul ei. Cam zeflematica si cu limbaj de cartier nuantat de vocea usor tabacista, obosita cum nu te-ai astepta, ca nu are mai mult de 22, 23 ani. Pe mine m-a prins la niscaiva sedinte pentru ca are mana de inger si tehnica de vis. Nici vorba de arsuri, dureri aproape deloc - culmea, pe fondul unui dezinteres total fata de obiectul muncii ei, adica eu. Cum functioneaza fata: ma priveste, ma abordeaza ca un intreg. Apoi isi fixeaza tinta, in aceeasi ordine de fiecare data. Arunca fire imaginare si scame aparente de pe suprafata pielii, isi pregateste terenul apoi vine cu ceara, pe care o intinde in acelasi ritm ca si guma pe care o mesteca neincetat: pleosc, plasc, plasc, pleosc... Dupa care brusc se intoarce, se debaraseaza de ustensile si se indreapta catre marea oglinda de care dispune cabinetul. Ca si cum nu ar exista nimeni acolo, langa ea, isi admira chipul, isi aranjeaza sprancenele, isi atinge pometii, privindu-i admirativ. In tot acest timp, liniste. Eu, chitic, v-ati obisnuit. Ea, preocupata de sine. La inceput, nu mi s-a parut nimic ciudat. In timp insa... a continuat cu exact aceeasi poveste de fiecare data: oglinda, oglinda, oglinda, minimum de conversatie, oricum si aceea tot presarata de vulgaritati... La asta se adauga disparitiile subite din cabinet. Pleaca. Si nu mai vine. Si eu, chitic, cuminte, stau si stau si stau... O prietena mi-a impartasit experienta, chiar a cronometrat-o. A lipsit peste 20 minute. Probabil a schimbat oglinda, a gasit vreun punct negru de nebiruit... Am schimbat si eu persoana, culmea, nu din cauza languroaselor ei momente in oglinda, ci din pricina faulturilor la rezervari. M-am dus de cateva ori acolo degeaba, desi aveam sedinta programata, iar cand mi-a spus chiar ea... ‘pai tu ai anulat rezervarea’, desi asta nu se intamplase, mi-am dat seama ca e dusa cu pluta. Adios, amiga!


Andreea, acrobata
Si asa am ajuns la cireasa de pe tort. Dragilor, anunt oficial ca am dat de o... acrobata. E ca la circ pe patul ei de specialitate. Adica stiu ca prima reactie este... wtf???!!!... dar asa ceva nu poate fi ratat. De cand am gasit-o sunt cea mai fericita, pentru ca este o divina. Culmea! Culmea! Tot studenta la psihologie. Frumusica, bine crescuta, fina... Prezenta ei in viata mea si amuzamentul pe care mi-l aduce fiecare noua intalnire m-au indemnat sa scriu acest post. Traiesc o aventura. Cand ma duc la cosmetica, am sedinta de streching, tae bo si aerobic - toate la un loc. Habar nu am pe unde a invatat arta epilarii, dar oricum maestrul trebuie sa fi fost, candva, gimnast. La prima intalnire am crezut ca sunt protagonista unei farse. Absolut orice portiune ar fi fost in lucru, aveam cate o manevra de executat: stai asa, tine asta, intinde piciorul, intinde - nu apasa! Harst! Intoarce-te pe stanga, mai pe stanga, asa, e bine! Harst! Ridica genunchiul, sus mana, mai jos, mai la dreapta, perfect, harst! Pune cealalta mana aici si intinde - atentie, sa nu apesi, atentie, atentie - harst! Femeile in special vor intelege mai bine cam cum si cand se manifesta in splendoarea creativitatii ei.

Things is... ca nu pot sa nu o admir. Este asa de serioasa in jocul asta, isi face treaba de minune si are un discurs foarte placut. Nu e de lasat. No, no, no. Plus ca tehnica ei alunga stresul. Cui ii mai arde de ganduri negre cand are treaba serioasa de facut si rade uneori cu gura pana la urechi?!! Numai atat sper... sa nu deschida nimeni usa cabinetului in the middle of... my session. I would be... just an innocent, speechless... nothing! :o)

5 Comenteaza:

Anonim spunea...

Aaa...pai vreau si eu la Andreea acrobata! Cosmeticiana mea e boring cateodata, dar merg la ea ca e la parterul blocului meu.

Alia on 7 mai 2008, 21:44 spunea...

:))) mie mi-a placut descrierea pt tanti stela :))
eu cu epilatul ma descurc singurica... am fost insa la cosmetica de 2 ori in viata mea pentru curatarea tenului chipurile... am plecat ciuruita, cu fata tumefiata, umflata si aparent atacata de un roi de albine. 2 saptamani nu mi-a trecut roseata... asa ca zic pas.

Andreea on 7 mai 2008, 21:52 spunea...

andreea >> Iti dau detalii pe mess, e foarte aproape si de tine :o)

alia >> Ce bine ca te incumeti. am incercat si eu si mi-am dat seama cat sunt de... neindemanatica. Ah, si mi-e mila de mine... Cum sa imi fac rau cu mana mea??!! :o)

BlackLion on 9 mai 2008, 10:55 spunea...

lolz
deci acu' faci acrobatii de fiecare data !!?!? hai ca asta e tare.
And, tre' sa-ti marturisesc: nu am fost niciodata. Cumva, nu stiu cum, cred ca nici nu o sa ajung p-acolo ever. ;))))))) Din cate am inteles pentru unele femei chestia asta poate fi o experienta terefianta ...... si totusi o repeta metodic ...... nu stiu de ce, dar uneori imi pare absurd sa te flagelezi in acest fel ...... dar desigur exista "recompense" pentru asta. Right?!!?!??! (retorica; nu rasp :P )

Andreea on 9 mai 2008, 21:17 spunea...

Categoric si pentru acele 'recompense' mergem :o). Si mai e ceva. Nu toate activitatile din salonul de frumusete sunt traumatizante, exista si cealalta fata a monedei. Asa ca... o sa tot mergem. Din ce in ce mai multe :o) Pentru noi e un rasfat... O clipa de supliciu contra 10 de relaxare. Seems like a fine trade, right?

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates