21 apr. 2008

De la inaltime...


Next!

Si apare urmatoarea distinsa domnisoara, din acelasi registru cu cele dinainte: silfida, inalta, zambitoare, emotionata. O alta frumusete.

- Buna!
- Buna!

Sunt curioasa sa vad daca indrazneste sa sparga gheata, sa se prezinte, sa ne spuna si noua cum o cheama, acum, daca tot s-a asezat la masa, fata in fata cu 'juriul'. Nimic. Sfioasa tare, ne zambeste totusi cu un suras cald, asa de cald ca ii ierti lipsa de spontaneitate.

- Eu sunt Andreea, ea e Madalina, Ioana... Oana...
- A, da, eu sunt X...

A, da... hai ca am spart noi gheata si pentru tine. Fiindca suntem la un casting de hostesse mai neconventional, fiindca in urma ei mai sunt de vazut cel putin 10 domnisoare la fel de frumoase si ceasurile sunt inaintate serios, sa trecem repede la subiect.

- Uite, noi o sa organizam un eveniment si o sa avem nevoie de 10 fete frumoase si descurcarete - ca tine, asa.. (sic!) - care sa ne ajute sa intretinem o atmosfera incendiara intr-o seara fatidica. Joaca Romania cu Franta... iar noi avem in sala numai barbati... Si ii dam toate detaliile necesare despre eveniment.

De partea cealalta a mesei, ea tot da din cap. Da, da, da, da... Sunt chitita sa gasesc fete inteligente. Frumoase sunt by default, ca nu degeaba suntem aici. Insa ne trebuie si sclipirea, dramul de spontaneitate, bunul simt, replica potrivita la momentul potrivit... Si intreb:

- X, draga mea, spune-ne te rugam varsta, inaltimea, greutatea si... zodia. (Asta cu zodia era tot pentru degajarea atmosferei... Ea se cam blocheaza... noi, chiar prietenoase, ii spunem ca zodia e o gluma, nu e mandatory. Dar daca nu e secret... ne poate spune si ce zodie este, for the sake of the conversation...)

Se mai destinde si ea... si incepe:

- Am 16 ani... (noi: whaaaaaatttt???? E din anii ‘90 surorilor!!!) ... si m-am cam ingrasat in ultima perioada (e si mai sfioasa, lasa privirea in jos, zambeste complice, ca stie bine ca noi o sa intelegem oricum ca ciocolata e ciocolata si prajitura prajitura... cum sa le rezisti?!) ... asa ca acum am 54 kilograme. (Mi-a stat pixul pe hartie, swear! Cu coada ochiului i-am mai scrutat pentru o secunda profilul ce sedea pe scaun... mdea... te-ai cam ingrasat... ce-i drept...)
- Pai, cum asa? De ce zici tu ca te-ai ingrasat? (era silfida ca un fuior, la 54 kilograme... you can imagine...)
- Pai, asa ma simt eu...
- Ah, da, asta conteaza... Si inaltimea?
- Inaltimea? A mea? Nu o stiu.
- Cum... nu o stii?
- Pai, nu o stiu.
- (Dupa o alta clipa de soc) Nici macar cu aproximatie... asa?
- Nu. Nu am stiut ca trebuie sa ma pregatesc cu aceasta informatie.

Copila aceasta de 16 ani nu stie ce inaltime are. Pentru ea inaltimea proprie este o tema din cadrul unui interviu de angajare... Mai sa fie! Continuam discutia cu moralul meu la pamant: s-a mai dus o ‘catindanta’. Evidenta ca varsta o exclude din start, e m-i-n-o-r-a, a venit cu mama ei la interviu (mama sta la o alta masa si ne supravegheaza atent). Dar pe mine ma chinuie alt gand. Fatuca asta, doamna draga, nu stie ce inaltime are... Vine la interviu si... ne fastacim de la prima intrebare. Elementara. Ce rost ar mai fi sa ne mai conversam despre experienta anterioara, alte evenimente, situatii, contexte, solutii. Cum vorbesti cu o fatuca de 16 ani despre... cum faci fata unor barbati intre 35 si 50, potentiali pretendenti insistenti si incomozi dupa cateva pahare, cum vorbesti despre meciuri, echipe, suporteri, Becali si Borcea sau mai stiu eu ce filosofii incurcate?!

Cand imi trece socul o privesc, este tare naiva, draguta foc, timida nevoie mare. Ma gandesc ca are toate motivele sa isi incerce norocul in domeniu, dar... si iar ma uit crucis: de unde vine copilul asta? Mamica si taticul ei nu au masurat-o niciodata la tocul usii? Nu i-au spus: draga mea, ai 1 metru, bravo, esti fata mare deja! Si peste un an, un nou semn la vedere: 1.10m... 1.35... 1.50... si tot asa. Mai mult: nu s-a minunat niciodata nimeni de cat a crescut de cand nu au vazut-o? Nu i-a zis nimeni... ce inalta esti, frumusete! Cat masori tu mai nou in altitudine?!

La finalul interviului am mai intrebat-o o data: sigur nu stii nici macar cu aproximatie ce inaltime ai? - Nu, a revenit raspunsul hotarat. Si am stat bine si m-am gandit: oare nu stie ca nu stie, sau este superficiala si nu i-a pasat? Ca personal cred ca 16 ani nu e foarte mult, dar nici asa de putin... deci de varsta nu ma pot lega. La 16 ani ar trebui sa stii. Daca te intereseaza, desigur.

Question: la ce varsta afla omul ce inaltime are??!!!

3 Comenteaza:

Tudor on 22 aprilie 2008, 07:07 spunea...

Poate atunci cand se opreste din crescut :)
Cred ca in jurul varstei de 18 ani.

BlackLion on 22 aprilie 2008, 10:59 spunea...

Poate atunci cand incepe sa-l intereseze pe om ce inaltime are ........ ;)
The thing is daca-i tuta poate sa fie frumoasa cu spume ca tot degeaba. Bine, bine ..... exista si femei frumoase si destepte ....... am dovada !!! ;)

Andreea on 22 aprilie 2008, 12:44 spunea...

Atat de tarziu??!! 18 ani? Nu e foarte tarziu? Am sa o verific pe nepotica mea care are 13. Ar trebui sa stie.. SPER eu :o) Plus ca mai fac surveys prin familie, generatia foarte tanara. Sunt curioasa. Va anunt :o).

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates