8 aug. 2008

Umbra mea e la Alhambra


Pe undeva... e corect si adevarat ca m-am intors din vacanta. Pe de alta parte... e foarte fals. Inca ma trezesc dimineata si privesc in dreapta pentru a intampina aerul bland al diminetii, ce-mi patrundea in camera prin usile larg deschise spre terasa etajului 1. Cica e nevoie de 21 de zile ca sa te obisnuiesti cu un lucru, sa schimbi un obicei, sa devina parte din tine un nou aparut in viata. Aiurea! Si 14 sunt de ajuns. Asa ca eu in continuare sunt in Spania, si daca cineva indrazneste sa ma contrazica am de gand sa fac urat. Va salut din Spania, asadar. Ola, amigos!

Nu am scris nimic aici din vacanta pentru ca mi-a fost lene. Pur si simplu lene. Am insa un caiet destoinic umplut cu amintiri, doldora de fotografii si filmari ramase pe la prieteni. Cand le recuperez, le alatur impresiilor si postez. Ca idee, cine ajunge un Spania pe Costa del Sol si NU calatoreste in interiorul peninsulei iberice, nu stie ce pierde. Habar nu are. Si, din cate am vazut in scurtele plimbari pe esplanada din Marbella si Estepona, putini iau initiativa de a iesi din statiunile de pe litoral. Zac cat e ziua de mare la soare si nu se gandesc ce minunatii se afla la cativa zeci de kilometri distanta. La Granada, in Gibraltar, in Tarifa, in Sevilla, in Cordoba... Cu exceptia ultimului oras, le-am vazut pe toate.

Prin Granada, prin Alhambra, inca mai bantuiesc. Sunt umbra Andreei la Alhambra, pasii mei inainteaza prin gradinile din Generalife, mainile mele mangaie florile, culeg portocale, ating apa rece din fantanile arteziene. Inca ma pierd prin camarutele luxuriante din Palatele Nasrid, admir arabescuri si imi incant privirea cu minunatele mocabores ce imita stalactitele in arcade si tavane de o frumusete ce-ti taie respiratia. Ma simt asa... ca o mica sultaneasa. Numai naframele si voalurile senzuale imi lipsesc acum, desi, cu puterea imaginatiei mi-as putea schimba si stilul vestimentar.

Ma duc din nou acolo. Am zis sa dau o vorba de binete, un semn de viata. Ca da, traiesc, dar prin Alhambra... Ce poveste! Ah, ce poveste!

3 Comenteaza:

BlackLion on 8 august 2008, 12:18 spunea...

Welcome back, dear. Intr-adevar, ne este foarte usor sa ne obisnuim cu binele si ne este greu sa ne dezobisnuim. :) That's life. Tre' sa le iei pe toate, si cu bune si cu rele. So, dream about next one ....... and have fun in the meantime.

Simply Red on 9 august 2008, 10:12 spunea...

Next one... inca nu am invartit globul. Dar mi-ar placea sa vad Argentina. Cred ca mi-ar placea :o).

BlackLion on 9 august 2008, 16:02 spunea...

OMG, I always wanted to go there ..... are un "aer" aparte ....... :)) Oricum stiu precis ca o sa ajung acolo .... doar ca nu acum.

Trimiteți un comentariu

Blog Widget by LinkWithin

Pur si simplu...

A person is never so empty as when he is full of himself.

Persoane interesate

 

Copyright © 2008 Green Scrapbook Diary Designed by SimplyWP | Made free by Scrapbooking Software | Bloggerized by Ipiet Templates